stau impunător în picioare în cada cu apă fierbinte  

surîd, sînt sigur că aici și acum din cada asta

sìnt  cel mai mare cel mai cel mai mare  

vanitate in vitro  

toți stropii vor întreba : dom' poet  

putem intra două minute înlăuntrul dumneavoastră ?  

nu, nu se poate, voi răspunde  stînd impunător în picioare  

în cuvinte pînă la genunchi  

pot să mă laud că încă de cînd eram copil  

tata pentru a mă distra  

mă arunca în sus " hopa mare - tìta mare "  

mă arunca și pleca, luìnd cu sine  și pămîntul care era dedesupt  

iar eu ramineam așa  

plutind între cer și nimic  

mai tîrziu venea mama  mă lega cu o eșarfă sau cu o ață  

precum legi un balon  și mă purta mîndră la școală  

de atunci văd lumea de sus  

le învăț pe toate din  

cădere.

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vizaris Fulvia pe Octombrie 7, 2011 la 8:57pm

Cred ca este vorba de caderea in timp,desi omul poate avea multe caderi.Frumos ,sa ramai suspendat intre cer si pamant! Imi place!

Comentariu publicat de daniela rodica rus pe Octombrie 6, 2011 la 9:53am

,,le învăţ pe toate din

cădere,,

frumos poem!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor