Remember Nicolae Steinhardt*. „Între viaţă şi cărţi” (III)

Remember Nicolae Steinhardt*

„Între viaţă şi cărţi” (III)

Însă în 1947 (în urma unui denunţ) a fost iarăşi înlăturat din redacţia „Revistei Fundaţiilor Regale”, apoi din barou (pentru că nu voise în ruptul capului să pactizeze cu diavolul roşu care pusese complet labele pe ţară după 1947), scrierile i-au fost refuzate, luîndu-i-se şi dreptul la semnătură. Aşadar, a fost pus din nou în situaţia ca, pentru a putea trăi, să presteze o serie de slujbe umile, necalificate. Vor fi 12 ani (pînă în primele zile ale lui 1960, cînd va fi arestat) de umilinţe şi privaţiuni materiale inumane, pe de o parte însă extrem de bogaţi spiritual, o perioadă definitorie, de decantări şi dumiriri privind luarea deciziei de a se boteza în creştinism: „Din ce în ce îmi căutam mai dîrz refugiul în biserici, în cărţi creştine, în rugăciune, în nădejdi care părăseau meleagurile neprecisului şi se conturau treptat în fermitate.”1 Însă imboldul şi încurajările de a face pasul decisiv întru aceasta îi vor fi date de fostul său coleg de liceu, filozoful şi scriitorul Constantin Noica: „Am făcut parte din cei ce l-au vizitat la domiciliul său obligatoriu de la Câmpulung, m-am întîlnit cu el cînd venea (clandestin) la Bucureşti şi l-am şi găzduit.”2 

Însă evenimentul biografic crucial care-l va decide pe Steinhardt să primească botezul creştin (şi care îi va schimba radical viaţa) va fi arestarea şi apoi încarcerarea sa (survenită la 4 ianuarie 1960) în celebrul „Fort 13”,  transformat într-una dintre cele mai temute „instituţii” de exterminare ale gulagului comunist din România: Acolo, la Jilava, în camera 18 de pe secţia a doua (unde în două rînduri cursese sînge) am primit Sfîntul Botez (15 martie 1960). Părintele Mina a ţinut să dea botezului acestuia care s-a asemuit mult unui hold-up, un caracter ecumenic şi i-a poftit la mica ceremonie clandestină pe cei doi preoţi greco-catolici, aflaţi în celulă3. În prealabil, la 31 decembrie 1959, fusese convocat la Securitate, cerîndu-i-se să fie martor al acuzării în procesul deschis lui Constantin Noica, spunîndu-i-se că dacă refuză, va fi arestat şi implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionari”. I s-au dat trei zile de gîndire dar, la îndemnurile tatălui4 său, refuză să fie martor al acuzării, drept pentru care este arestat (acuzaţia fiind „crimă de uneltire contra ordinii sociale”), judecat în cadrul „lotului Noica-Pillat" şi condamnat la 12 ani de muncă silnică... (va urma)

© Bogdan Toma 

(continuarea textului la adresa: http://cuvinte-sunete-imagini.blogspot.com/2012/04/remember-nicolae...)

* Nicolae Steinhardt s-a născut la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon (Ilfov) şi a trecut la cele veşnice în 30 martie 1989, în spitalul orǎșenesc din Baia Mare, finnd înhumat la Mănăstirea „Sf. Ana” din localitatea Rohia (Maramureş).

 Note

1. În Mărturie din volumul „Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea”, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 169

2. id. op. cit.

3. În Autobiografie din Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii” (opera integrală), editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 421

4. „Tatăl meu s-a făcut foc şi pară că totuşi m-am învoit a reflecta încă trei zile înainte de a da un răspuns definitiv. Zor-nevoie să-mi fac geamantanul în plină noapte şi să mă prezint la Securitate (de unde mă înapoiasem spre seară, în ajun de anul nou). Abia l-am putut linişti. (în Mărturie din volumul „Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea”, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993, pp. 169-170)

În fotografie: Nicolae Steinhardt alături de tatăl său, Oscar...

Vizualizări: 432

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Mai 3, 2012 la 9:10am

Un ilustru.Dumnezeu sa/l odihneasca in pace.

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Mai 2, 2012 la 11:52pm
Un adevǎrat reper ȋn istoria gulagului comunist. Mǎcar ne-a lǎsat jurnalul fericirii…sǎ-l completǎm.
Comentariu publicat de Bogdan Toma pe Mai 2, 2012 la 2:52pm

Din nefericire, foarte puţini au rezistat, dle Munteanu. Iar cei care, precum Steinhardt, au scăpat întregi, au fost marcati pe viaţă. Să facă ce ? Să se convertească ? Sau vă referiţi la altceva ? 

Comentariu publicat de Bogdan Toma pe Mai 2, 2012 la 2:33pm

Vă mulţumesc pentru link, stimată doamnă Ormenisan...

Comentariu publicat de Bogdan Toma pe Mai 2, 2012 la 2:23pm

Stimată doamnă, Biannca Marcovici, dacă veţi citi toate cele patru episoade ale micului meu excurs dedicat lui Nicolae Steinhardt, veţi afla şi ceea ce vă interesează.. Însă pentru mult mai multe amănunte legate de această experienţă de viaţă (şi nu numai), puteţi consulta, de bună seamă, lucrările despre care am pomenit în rindurile mele. Oricum, vă mulţumesc pentru lectură...

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Aprilie 29, 2012 la 10:31pm

Pentru Nicolae Steinhardt revelaţia vine din întunericul unei temniţe...interesant...Pentru unii dintre noi, nici măcar în libertate nu avem niciun fel de revelaţie...pentru că tentaţiile şi mirajul acestei lumi sunt primordiale...Ne credem uneori NEMURITORI...şi infailibili...dar, nu suntem decât un grăunte de ţărână...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor