Sa te inscrii intr-o retea literara si chiar sa-ti faci un blog in care sa-i vrajesti sau, cel putin, sa incerci (nu se vede chiar imediat daca si izbutesti) pe ceilalti cu nalucirile mintii tale sau cu dorintele-ti ascunse, implica, dupa mine, o uriasa responsabilitate. Dar grosul blogerilor nu vor fi de acord cu mine: lor li se rupe-n calcai de faptul ca a scrie te defineste. Ei cauta, si nu o spun ca o condamnare sau un repros, profitul comercial. Asta e, s-o recunoastem. Nimeni nu-si pierde vremea in virtual de dragul artei si de dragul ratacirilor nesfarsite pe autostrazile imbarligate, superstratificate si ultraramnificate ale societatii virtuale, daca n-are in cap si o strategie comerciala. Hainele imbracate de diferitele pagini sunt din ce in ce mai atragatoare si mai "lipicioase" (intocmai cum ar avea lipici plantele carnivore pentru musculitele naive ce-i bazaie prin apropiere). Asadar, care era ideea reponsabilitatii? E vorba de a fi responsabil pentru corectitudinea si frumusetea a ceea ce scrii. Stiu! Ne grabim, vrem sa punem pe picioare cat mai repede afacerea, vrem sa adaugam cat mai mult material, ca sa nu moara blogul sau situl si sa ne pastram conectati cu eventualii nostri cititori. Aici, ca si in activitatile traditionale ale scriitorilor, ale autorilor de toata mana si, inclusiv, ale profesorilor universitar (ce trebuie sa aiba in spatele lor groase,solide, originale si inteligente tomuri de cercetare, ca sa-si dovedeasca...existenta) se potriveste atat de bine, ca pantoful comod si purtat cu placere, lozinca pe care am aflat-o de la Matei Calinescu (cel cu multcitatul studiu "Five faces of modernity"): "PUBLISH OR PERISH". Fiinta vie a literatorului sufla si rasufla in ritmul (lent, agitat, molcom sau tulburator) al scrierilor sale. Parca ii vad pieptul, de la distanta asta, si cutia toracica care se ridica sau coboara exact ca miscarea valurilor marine. Dar, iertati-ma, cand deschid un sit, la care ajung mereu din intamplare, si dau peste o greseala de limba tocmai pe pagina de prezentare, ce pot crede? Ce as putea sa cred? Graba? Neatentie? Nestiinta? Lipsa de profesionalism? Asta ma indeamna sa punctez: intr-o lume a concurentei acerbe numai profesionistii rezista. Restul sucomba de la sine. Ii fac sa sucombe nu numai greselile (gramaticale), ci si anodinitatea ideilor.

(Textul a fost deja publicat pe http://meditatiiromanafranceza.blogspot.com)

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor