- E tot mai cald și noaptea se dilată,

Prinde contur și trupul tău în pat,

Eu îl recit boem și câteodată

Simt că devin un zmeu înaripat.

 

Nu-mi pasă de canicula nebună,

De fus orar sau de meridian,

Când te transformi din linște-n furtună,

Eu scot prin vene flăcări, sunt vulcan.

 

Mă mistuie dorința ca o boală

Și am nevoie de un tratament,

Alintă-mă, primește-mă în poală,

Să nu mă lași, iubito, corijent.

 

- Când mâine-n zori pe proaspăta zăpadă

Mă vei găsi, sărută-mă uşor,

În noaptea asta stelele-au să cadă

Peste pământul ars de-atâta dor.

 

Îţi aminteşti, iubite, când prefaţa

Acestor perseide o scriam

Cu tocul vremii înmuiat în viaţa

Ce ne bătea cu degetele-n geam?

 

În patul tău, sub albele dantele,

Stăteam ascunşi de lume, chicotind,

Pierdut de-atunci în gândurile mele

Guşti fructul pasiunilor cu jind.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor