Obosite zări trandafirii
cădeau peste pamânturi.
El însuși sătul parcă,
de atât trandafiriu.
Iar râuri mari
mutau pamântul
colmatându-l spre alte puncte cardinale.
Era un exod în ceruri
și pe pământuri
și-n ființe.
Mereu mai adânc
mușcau dragonii cei greoi,
din marginile de chihlimbar
și roci sedimentare,
ale lumii.
Suntem o prăsilă
a vânturilor calde,
care inundă pământul.
Deci ne-am clădit catapetesme
pentru statornicie.
Dar înfricoșat adevăr
ne este revelat de la-nceputuri,
nu suntem decât curgere.
Așa că salvați-vă aripile
Și plutirea,dacă se poate.

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ir_magus pe Martie 31, 2011 la 9:59pm
"Era un exod în ceruri
și pe pământuri
și-n ființe.
Mereu mai adânc
mușcau dragonii cei greoi, ... "
o, da! dragonii sunt in tot si toate. ;) Felicitari pentru indemn!!!
Comentariu publicat de Vasile(Marius)Gîrniță pe Martie 29, 2011 la 5:51pm

Multumesc Mara. Insa poezia este, cred eu, un act revelat pe care il filtram prin constiintele

noastre,asa ca noi cei care scriem nu suntem in totalitate vinovati de aceasta.

Comentariu publicat de mara pe Martie 29, 2011 la 9:52am
nu suntem decât curgere.
Așa că salvați-vă aripile
Și plutirea,dacă se poate......curgem continuu si ma intreb sper ce?
frumoase versuri...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor