Când acul ți-e pe roșu la alcool,

Iar esofagul ți se veștejește,

Când fatumul iți bate în bemol,

Și-o lume-n jurul tău se prăbușește,

Repede-te și bagă ceva kile,

Plus over bașca, într-o crâșmă goală,

Ș-apoi, piano, că vreo două zile,

Nici cel mai pronto smurd nu te mai scoală...

În fine, când te pui din nou pe roate

Și scapi, cumva-cumva, de mahmureală,

Retras, discret, la baza ta zonală,

Repetă-n gând, cu-n gest de pietate,

Rostirea înțeleaptă, ancestrală,

Că orice cui de cui cu cui se scoate!

Vizualizări: 226

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor