- Două pahare de cristal bătute cu smaralde,

Pline cu foc, anxietăţi... o să găsesc curajul,

Să le golesc încet, zâmbind, când zilele mai calde

O să revină,-ntr-un târziu, apoi îmi fac bagajul

 

Şi o să-nghesui, îţi promit, tot verdele pădurii

Cât să ne-ajungă pentru ierni hazlii şi monocrome,

Voi înhăma doi fluturi albi, iar frâiele trăsurii

Ţi le voi da sperând că ştii vrăjitele arome

 

Pe care primăvara mea ţi le așterne-n cale...

La masa mică-ntr-adevăr, două pahare pline

Te-aşteaptă. Vrei să ţii un toast? Rigori procedurale

Nu mi-am dorit, dar le accept dacă le-mpart cu tine.

 

- Pe buze port licoarea ta, o doză de morfină,

Paharul de cristal e plin și să-l golesc mă-mbie,

Durerea clipelor carmin, ca seva prin tulpină,

Urcă spre muguri ce-și deschid albastra fantezie.

 

Doi fluturi albi am potcovit cu vise despletite,

Peste pădurile de brazi și-nzăpezite creste,

Vom trece verzi și inocenţi, iar marile ispite

Le vom preda acestei ierni să spună o poveste

 

Despre iubiri ce s-au trăit, la gura sobei, seara,

Sub blănuri albe și ninsori de timp, catastrofale,

Dar martie deschide largi ferestre-n primăvara

În care vreau să eludăm rigori procedurale.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

 

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor