Singură stă cafeaua de dimineaţă,
Ibricul îmi fierbe pofta de viaţă,
Nimeni cu ceaşca-ntr-un prezent vis-a-vis,
Gol este patul unde tu nu mai vii.
Un tot mult mai altfel curge mai lent,
Rămas-ai tu într-un tatuaj permanent.

Singur e cerul ce n-are pământ,
Icoana-ţi mi-aduce aminte ce-i sfânt,
Norocul e un tip surdomut şi prezent,
Goneşte tembel pe acelaşi monofirmament.
Uitarea pare a fi o reală virtute,
Rătăcită prin gânduri violent întrerupte.

Sensul şansei se mişcă andante,
Ireversibil pe-o cale aleasă în minte,
Nevoia te-nvaţă să zâmbeşti permanent,
Gunoaiele din jur duc o viaţă bună, fără "decent."
Urmarea urmează următoarea pe listă,
Respectul contează într-o măsura cam tristă.

Vizualizări: 72

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor