Riscuri şi dileme ale unor intelectuali dilematici

O dezbatere recentă a intelectualilor de dreapta - "Repere intelectuale ale dreptei româneşti" -, parcă adânceşte şi mai mult dilema lor şi nesiguranţa zonei în care se află ei, în care ne aflăm noi toţi. vezi ziarul Gândul din 26.11.2010:

"La dezbaterea organizată joi de Institutul de Studii Populare, fostul şef al BRD Bogdan Baltazar i-a acuzat pe intelectualii de la prezidiu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Neagu Djuvara, de elitism şi le-a spus că se plâng că nu sunt la putere. ....." " - Dar tu de ce nu eşti la putere, Bogdane", l-a întrebat Pleşu, iar Baltazar i-a răspuns că a fost pe aceeaşi listă scurtă a potenţialilor prim miniştrii pe care s-a aflat şi Klaus Johannis....

Economistul l-a făcut pe fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu să sară nervos de pe scaun când a susţinut că, la înfiinţarea Grupului pentru Dialog Social, s-a dus la Alexandru Paleologu să spună că vrea să facă parte din mişcare. Paleologu senior i-ar fi spus atunci, a povestit Baltazar, că având în vedere că e de formaţie tehnică şi nu umanistă ar fi bun doar la cărat mobila. La auzul poveştii, Theodor Paleologu s-a ridicat în picioare şi a urlat: "Terminaţi cu bazaconiile! Mai uşor cu prostiile despre tata!"
Gabriel Liiceanu a criticat faptul că dreapta românească şi-a ales o armă ineficientă pentru a lupta cu televiziunile mogulilor - cartea. "Faptul că dreapta, după câte înţeleg, lansează în după amiaza asta o carte, într-un cadru extrem de select, la Marriott, în timp ce ceilaţi au patru posturi de televiziune, ziarele ţării, radiourile şi toate mijloacele prin care fac ca trecutul să fie mistificat, să credem că noi am visat şi n-am trăit ceea ce am trăit arată cât de ineficace e dreapta în ziua de azi", a spus Gabriel Liiceanu, cu ocazia lansării volumului "Repere intelectuale ale dreptei româneşti", de Cristian Pătrăşconiu.

Dezbaterea a adunat, la aceeaşi masă, "mai mulţi oameni de dreapta decât au acum partidele politice din România. " etc.

Andrei Pleşu a vorbit despre faptul că în partidele româneşti nu există oameni de dreapta şi a afirmat că la masa de la dezbatere sunt mai mulţi oameni de dreapta decât în toate formaţiunile politice din România. " De obicei, politicienii noştri au un profil incert, au preocupări doctrinare minime sau nule şi ultimul lucru care îi interesează este dacă sunt e dreapta sau de stânga. Sunt cum trebuie: prin urmare, salut constituirea primului grup de dreapta compact din România. Şi vreau să adaug că nu contăm. Câţi români sunt de dreapta, ce electorat are dreapta? Bun, noi suntem de dreapta. Penru cine? Cu ce sprijin, în ce direcţie?".

etc. etc Relatare de Raluca Ion

Se pare că pentru intelectualul român nu e încă destul de clar orizontul dreptei şi valorile lui. Cred că nu trebuie şi nu poate să fie nicidecum o glumă opţiunea pentru dreapta, iar a ajunge intelectual de dreapta doar pentru că stânga e un dezastru nu e deloc convingător. Aşa cum nu e convingător să optezi pentru stânga din naivitate sau entuziasm facil pentru miturile ei răsuflate. Suntem oare din nou în faţa unei duplicităţi specific româneşti, aşa ca la gurile Dunării....? Din '89 sau mult, mult de dinainte, după ce ai cunoscut catastrofa adusă de stânga asupra României, cum mai puteai să mai fii intelectual de stânga ? cum mai puteai să mai ai dileme încotro te îndrepţi, şi să navighezi în confuzie atras copilăreşte de mitul Che Ghevara? Astfel, pe măsură ce ne îndepărtăm în timp, riscăm să ne devină mituri Ceauşescu, Stalin, Hitler, aşa privindu-i de la distanţă noi cei neatinşi de efectele dezastruoase ale deciziilor lor.
Şi mai cred un lucru, apropo de interogaţiile lui Andrei Pleşu: - Nu mă interesează câţi români sunt de dreapta , şi dacă sunt suficienţi, optez pentru dreapta, şi nici că nu contez. sau că nu am susţinere etc. etc. Un asemnea scepticism mi se pare contaminant şi periculos. Intelectualii sunt şi au fost întotdeauna dătători de direcţie şi constructori de opinii şi atitudini. De la intelectualii-reper, românii aşteaptă tonul, startul. Dilemele lor devin dilemele noastre, sau mai grav, confuziile discipolilor. Intelectualii sunt responsabili cu proiectul speranţei naţiunii lor. Maeştrii indică ucenicilor lor calea de urmat şi direcţia.

Intelectualii autentici nu pot să fie decât de dreapta, aceasta neînsemnând nicidecum extremismul dreptei politice, ci principiile care susţin valorile intrinseci ale omului dintotdeauna, şi care se află în zona dreptei.
Se datorează cred în mare măsură edificatorilor de conştiinţă, intelectualilior, orientării, fermităţii şi onestităţii lor, confuzia în care românii se complac azi, dezorientaţi total în haosul în care sunt aruncaţi de-o guvernare ce doar mimează dreapta. Eşecul ei poate fi cauzat tot de acest joc, dilematic, neconvingător şi neclar.
Stânga din păcate şi-a compromis singură validitatea în tot secolul XX. Priviţi ce-a lăsat în urmă Rusia sovietică. Priviţi marasmul românesc şi mutaţiile pe care până la urmă comunismul le-a produs totuşi, omul nou care acum îşi dă adevărata măsură, Cei care ne conduc, foşti vajnici activişti utecişti, pionieri saui tineri comunişti în urmă cu 20 şi' de ani nu vor configura nicidecum contururile unei Românii democratice autentice. E vizibilă i cu ochiul liber tentaţia autoritarismului şi a dictaturii. Modelul intrinsec al comunismului e activ şi implicit în mintea lor, în decizii şi atitudini. Condamnarea comunismului la nivel de discurs nu e deloc o glumă, şi nici o speculaţie pur intelectuală, ci o responsabilitate uriaşă care te obligă ca în pariul cu realitatea, tu, om politic, să construieşti alternativa lui viabilă. Altfel nu poţi să fiii convingător. Şi aici, intelectualii care au susţinut proiectul "condamnării comunismului" trebuiau să meargă până la capăt, să-şi asume şi proiectul aplicării unor noi politici venite din atitudinea politică asumată, în administraţie în guvernarea ţării , în configurarea proiectului unei noi educaţii. Altfel totul riscă să rămână pură şi ridicolă vorbărie.

Nostalgia comunistă a populaţiei? Are explicaţii. Au murit generaţiile care au cunoscut un alt model social. Deja maturii şi bătrânii,  românii negăsind în prezent decât dezamăgire, nu mai cunosc un alt model decât cel de acum 25-30-40 de ani, şi , în depărtare, îl văd azi idealizat faţă de haosul şi penuria intelectuală şi morală din prezent. Măsurile comuniste, deşi absurde, în zarea timpului, par clare şi dătătoare de ordine.... Proiectul noii societăţi în loc să se clarifice, se destramă şi se compromite singur. Intenţionat sau nu? Greu de spus.
Dilematicii intelectuali, modele şi mituri pentru mulţi tineri, să nu-şi  fi clarificat încă orizonturile şi opţiunile?

Discuţiile uşor glumeţe mi se par pasibile de binecunoscutul, celebrul gest al spălării mânilor.

Vizualizări: 94

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Noiembrie 27, 2010 la 8:21pm
Man referit la o mare scriitoare de literatură cu tematică poliţistă.Numele Domniei Sale este CONSTANTINESCU MARIANA!SĂRUT MÂNA DOAMNĂ!CRED CĂ MERITA-ŢI RESPECTUL NOSTRU AL TUTUROR !ÎN ROMANELE DUMNEAVOASTRĂ EXISTĂ MAI MULT ADEVĂR DECÂT FICŢIUNE!LE-AM CITIT ŞI AM DESCOPERIT O ALTĂ LUME,MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ MARELUI PUBLIC!
Pentru prietenul nostru,domnul Munteanu Mircea:cred că punem pre multe întrebări.Banii nu au miros şi politica se dovedeşte cea mai rentabilă afacere.Dreapta stânga centru,nu contează mai de loc.Cred eu,că s-a ajuns până acolo încât hoţul strigă,,prinde-ţi hoţul!''Alegerile le câştigă cine dă mai multe cadouri electorale!
Comentariu publicat de CONSTANTINESCU MARIANA pe Noiembrie 27, 2010 la 5:45pm
Mulțumesc, Constantin Grecu! asta dacă eu sunt acea Mariana despre care vorbești atât de frumos.M-am uitat la comentarii după același nume și nu am văzut altul.
Răspunsul la întrebare, poate altă dată .
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Noiembrie 27, 2010 la 5:24pm
Mariana,ţi-am mulţumit?dacă nu o fac acum!Într-adevăr ,scri foarte frumos,dar de unde pasiunea pentru literatură poliţistă?Lăsând la o parte faptul că ai un talent nativ,ai şi vaste cunoştinţe despre această lume,care nu este la vedere!
Comentariu publicat de CONSTANTINESCU MARIANA pe Noiembrie 27, 2010 la 3:42pm
AIUREA! (ia tu și dă-mi și mie)
Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Noiembrie 27, 2010 la 10:34am
Fie de stanga sau de dreapta, fie comunista, fascista sau capitalista, clasa politica livreaza ca de obicei, ceea ce a invatat cel mai bine sa coaca de-a lungul timpului: promisiuni!
Asadar, pornind de la aceasta premiza, degeaba noi pe margine aratam cu degetul in toate directiile, schimbarea nu va fi decat a bucatarului, care deja stie ce are de facut, (nu a bucatariei), atata doar ca livreaza promisiuni ''calde'' deoarece ale predecesorului s-au invechit, s-au racit.
Livrarea de promisiuni are succes pentru ca exista o ''foame'' astronomica in privinta asta, foamea de schimbare in mai bine.
Un bucatar mai iscusit, cu imaginatie si fler, isi poate sufleca mainile intr-o dimineata cu gandul ca ar putea macar incerca sa coaca o altfel de placinta electorala, care chiar ar mai potoli populatia hamesita, cu toate ca bucataria e utilata si detine ingredientele numai unui anumit gen de gogoasa, care chiar daca e cu gaura sau umflata, gem sau ciocolata, nu tine de foame.
Asadar incepe prin a adauga noi ingrediente si ustensile spre a coace altceva, mai bun, care merge si cu salata eventual, iar efortul sau este rasplatit: populatia prinde gustul nou si se indreapta spre a deveni gurmanda chiar...asta pana la un punct. Asa cum era de asteptat, cineva din afara bucatariei cu stampila CTC in mana si reteta in minte, si-a dat seama imediat ca gogosile standardizate sunt inlocuite treptat cu placinte adevarate, trage pe ascuns semnalul de alarma iar spre uimirea tuturor, faimosului bucatar i se ''coace'' lui ceva nou acum, cu ingrediente care-i explodeaza direct in fata subit, ducand la eliminarea lui totala din domeniul culinar. (Vezi asasinarea lui J. F. K. etc)
Riscurile si le asuma bucatarii adevarati, dilemele sunt in continuare ale noastre!
Cu respect,
C. M.
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Noiembrie 27, 2010 la 7:44am
Literatură...socială Adrian!Părerile pertinente,cred eu ,sunt bine venite!Scriitorimea,în toate perioadele istorice s-a implicat în viaţa cetăţii!O ZI BUNĂ,TUTUROR!
Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Noiembrie 27, 2010 la 7:03am
Parca RETEAUA era un site LITERAR si nu o arena politica .. Sau postmodernismul a facut si din astea o pasta amorfa nemestecabila? Protestez !
Comentariu publicat de soare ion pe Noiembrie 27, 2010 la 2:15am
Dragii mei conaţionali şi prieteni, plec de la premiza că toţi sunteţi sinceri şi vreţi binele ţării - adică al pământului românesc şi al românilor. Vă mărturisesc sincer, mă deranjează, mă intrigă şi chiar mă enervează de câte ori citesc sau aud aceşti termeni - STÂNGA şi DREAPTA, această împărţire dihotomică a unor concepţii, în esenţă - de viaţă, dar devenite opţiuni şi strategii politice, chiar titluri de glorie pentru unii sau alţii. Nu credeţi că există o doză de suficienţă în această împărţire categorică, un fel de idealism juvenil care nu ţine cont de acel MODUS IN REBUS, de acea AUREA MEDIOCRITAS, care - etimologic - a însemnat "aurita cale de mijloc" şi nu sensul, deformat şi peiorativ care i se dă astăzi? Unde sunt, domnilor, nuanţele/ tonurile acelea de gri care fac trecere de la alb la negru (metaforic vorbind)? Ştiţi la fel de bine ca mine că, din punct de vedere artistic, filosofic, ştiinţific etc., zona aceasta, tranzitorie, este cea mai interesantă şi de ea trebuie ţinut cont şi în politică (un alt termen şi noţiune cărora li s-a deturnat sensul iniţial - acela de administrare-îngrijire-conducere a unui POLIS, prin extensie - a unui stat, transformându-se într-o ocupaţie/ activitate "lucrativă", cu o conotaţie de afacere nu întotdeauna cinstită). Se întâmplă aproape exact ca în credinţă, unde fiecare adept al unei religii (mă refer în primul rând la cele "mari", dar nu numai) îi consideră pe ceilalţi - păgâni, dacă nu şi mai rău, cu atâtea urmări nefaste: bigotism, fanatism, crime, războaie religioase etc., în timp ce pe toţi îi încălzeşte şi îi luminează acelaşi soare şi îi hrăneşte aceeaşi Natură, de care trebuie să avem grijă, nu s-o rănim şi s-o distrugem! (Vezi şi sintagma "religie politică"). Intoleranţa aceasta, care nu este, în niciun caz, în spiritul învăţăturii hristice, aduce atâtea rele şi noi nu vedem! De ce nu ne unim eforturile, ca să ajutăm "căruţei" vieţii şi a României, să iasă din noroi? Dacă social-democraţii ar avea vreo soluţie pentru ieşirea din criza economică şi morală în care ne zbatem, de ce nu o pun la dispoziţia ţării? Răspunsul e simplu: pentru că nu au o asemenea soluţie, ci vor - ca şi ceilalţi - numai puterea. Sunt de acord cu domnul C. STANCU că interesul (cointeresarea) este cel care mişcă lumea (aş nuanţa, zicând că e vorba despre afirmarea persoanei ca individ), dar această motivaţie profund psiho-pedagogică şi reală trebuie combinată permanent cu interesul "obştesc" (alt termen şi noţiune demonetizate, compromise, omiţându-se faptul că numai împreună putem rezista ca popor şi, prin extensie, ca specie). Concluzionând, domnilor, chiar dacă vreunii dintre dumneavoastră "vor zâmbi a râde", un liberalism social-democrat (sau o social-democraţie liberală, cum vreţi) de centru este doctrina care ne trebuie. Extremismul este păgubitor, domnilor! Chiar din punct de vedere medical (puteţi să vă convingeţi întrebând orice medic psiholog sau psihiatru!), extremiştii nu sunt oameni normali; omul normal merge pe drumul drept ("pe şleau"), nu pe şanţul din dreapta şi nici pe cel din stânga drumului. Honny soit, qui mal y pense! Aşa să ne ajute Cel-de-sus!
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Noiembrie 26, 2010 la 10:58pm
Părerea mea este că se filozofează mult şi se face puţin.Nu există o şcoală pentru oameni politici şi foarte muţi politicieni se miră cum au ajuns pe posturi de decizie.Fără abilităţi şi fără a conştientiza răspunderea ce o au,faţă de destinile noastre ale tuturor,faţă de ţară.Principiul acela,nedeclarat,,lasă că merge şi aşa,timpul trece leafa merge''s-a dovedit dealungul timpului, a fi un mare risc.Dreapta de acum,este o altfel de dreaptă,faţă de perioada postbelică.Aşa s-a ajuns la excese colerice între partenerii politici şi treceri dintr-o parte în alta,a eşicherul politic românesc,cu o mare uşurinţă.Rezultatul. este pierdera încrederii în oamenii politici şi în autoritatea statului.Ce va urma vom vedea dar viitorul se arată sumbru!
Comentariu publicat de leoveanu Gabriela Rosemarie pe Noiembrie 26, 2010 la 10:48pm
Imbucurator articolul< e o reactie necesara, dar... oare dilema celor din dreapta nu provine tocmai din teama ca cei tineri nu-i vor urma? Sunt "o baba comunista" in sensul cs m-am nascut intr-o epoca pe care nu mi-am ales-o eu. Traiesc momentan intr-un oras de provincie unde inregistrez stradaniile unor cercuri marginale, foarte periferice, sa solutioneze macar local dilemele culturale. Ce pot face ei, daca elitele sunt in dilema? Nu
este adevarat ca "cei Deja maturii şi bătrânii românii negăsind în prezent decât dezamăgire, nu mai cunosc un alt model decât cel de acum 25-30-40 de ani", dar observam cu experienta unor ani indelungati cum tinerii de dreapta au tendinta de a repeta greselile mai vechilor de stanga cu entuziasmul lor. Nu numai in Romania post comunista se afla cultura si oamenii ei cei mai reprezentativi in situatia de a ezita in decizii radicalae. Lumea a mai cunoscut astfel de momente. Va trece si acesta. Devalmasia dintre valoare si nonvaloare nu va tine o vesnicie, dar nici nu poate fi anihilata printr-u gest teatral asa cum se asteapta de la oamenii de cultura.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor