Riscuri şi dileme ale unor intelectuali dilematici

O dezbatere recentă a intelectualilor de dreapta - "Repere intelectuale ale dreptei româneşti" -, parcă adânceşte şi mai mult dilema lor şi nesiguranţa zonei în care se află ei, în care ne aflăm noi toţi. vezi ziarul Gândul din 26.11.2010:

"La dezbaterea organizată joi de Institutul de Studii Populare, fostul şef al BRD Bogdan Baltazar i-a acuzat pe intelectualii de la prezidiu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Neagu Djuvara, de elitism şi le-a spus că se plâng că nu sunt la putere. ....." " - Dar tu de ce nu eşti la putere, Bogdane", l-a întrebat Pleşu, iar Baltazar i-a răspuns că a fost pe aceeaşi listă scurtă a potenţialilor prim miniştrii pe care s-a aflat şi Klaus Johannis....

Economistul l-a făcut pe fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu să sară nervos de pe scaun când a susţinut că, la înfiinţarea Grupului pentru Dialog Social, s-a dus la Alexandru Paleologu să spună că vrea să facă parte din mişcare. Paleologu senior i-ar fi spus atunci, a povestit Baltazar, că având în vedere că e de formaţie tehnică şi nu umanistă ar fi bun doar la cărat mobila. La auzul poveştii, Theodor Paleologu s-a ridicat în picioare şi a urlat: "Terminaţi cu bazaconiile! Mai uşor cu prostiile despre tata!"
Gabriel Liiceanu a criticat faptul că dreapta românească şi-a ales o armă ineficientă pentru a lupta cu televiziunile mogulilor - cartea. "Faptul că dreapta, după câte înţeleg, lansează în după amiaza asta o carte, într-un cadru extrem de select, la Marriott, în timp ce ceilaţi au patru posturi de televiziune, ziarele ţării, radiourile şi toate mijloacele prin care fac ca trecutul să fie mistificat, să credem că noi am visat şi n-am trăit ceea ce am trăit arată cât de ineficace e dreapta în ziua de azi", a spus Gabriel Liiceanu, cu ocazia lansării volumului "Repere intelectuale ale dreptei româneşti", de Cristian Pătrăşconiu.

Dezbaterea a adunat, la aceeaşi masă, "mai mulţi oameni de dreapta decât au acum partidele politice din România. " etc.

Andrei Pleşu a vorbit despre faptul că în partidele româneşti nu există oameni de dreapta şi a afirmat că la masa de la dezbatere sunt mai mulţi oameni de dreapta decât în toate formaţiunile politice din România. " De obicei, politicienii noştri au un profil incert, au preocupări doctrinare minime sau nule şi ultimul lucru care îi interesează este dacă sunt e dreapta sau de stânga. Sunt cum trebuie: prin urmare, salut constituirea primului grup de dreapta compact din România. Şi vreau să adaug că nu contăm. Câţi români sunt de dreapta, ce electorat are dreapta? Bun, noi suntem de dreapta. Penru cine? Cu ce sprijin, în ce direcţie?".

etc. etc Relatare de Raluca Ion

Se pare că pentru intelectualul român nu e încă destul de clar orizontul dreptei şi valorile lui. Cred că nu trebuie şi nu poate să fie nicidecum o glumă opţiunea pentru dreapta, iar a ajunge intelectual de dreapta doar pentru că stânga e un dezastru nu e deloc convingător. Aşa cum nu e convingător să optezi pentru stânga din naivitate sau entuziasm facil pentru miturile ei răsuflate. Suntem oare din nou în faţa unei duplicităţi specific româneşti, aşa ca la gurile Dunării....? Din '89 sau mult, mult de dinainte, după ce ai cunoscut catastrofa adusă de stânga asupra României, cum mai puteai să mai fii intelectual de stânga ? cum mai puteai să mai ai dileme încotro te îndrepţi, şi să navighezi în confuzie atras copilăreşte de mitul Che Ghevara? Astfel, pe măsură ce ne îndepărtăm în timp, riscăm să ne devină mituri Ceauşescu, Stalin, Hitler, aşa privindu-i de la distanţă noi cei neatinşi de efectele dezastruoase ale deciziilor lor.
Şi mai cred un lucru, apropo de interogaţiile lui Andrei Pleşu: - Nu mă interesează câţi români sunt de dreapta , şi dacă sunt suficienţi, optez pentru dreapta, şi nici că nu contez. sau că nu am susţinere etc. etc. Un asemnea scepticism mi se pare contaminant şi periculos. Intelectualii sunt şi au fost întotdeauna dătători de direcţie şi constructori de opinii şi atitudini. De la intelectualii-reper, românii aşteaptă tonul, startul. Dilemele lor devin dilemele noastre, sau mai grav, confuziile discipolilor. Intelectualii sunt responsabili cu proiectul speranţei naţiunii lor. Maeştrii indică ucenicilor lor calea de urmat şi direcţia.

Intelectualii autentici nu pot să fie decât de dreapta, aceasta neînsemnând nicidecum extremismul dreptei politice, ci principiile care susţin valorile intrinseci ale omului dintotdeauna, şi care se află în zona dreptei.
Se datorează cred în mare măsură edificatorilor de conştiinţă, intelectualilior, orientării, fermităţii şi onestităţii lor, confuzia în care românii se complac azi, dezorientaţi total în haosul în care sunt aruncaţi de-o guvernare ce doar mimează dreapta. Eşecul ei poate fi cauzat tot de acest joc, dilematic, neconvingător şi neclar.
Stânga din păcate şi-a compromis singură validitatea în tot secolul XX. Priviţi ce-a lăsat în urmă Rusia sovietică. Priviţi marasmul românesc şi mutaţiile pe care până la urmă comunismul le-a produs totuşi, omul nou care acum îşi dă adevărata măsură, Cei care ne conduc, foşti vajnici activişti utecişti, pionieri saui tineri comunişti în urmă cu 20 şi' de ani nu vor configura nicidecum contururile unei Românii democratice autentice. E vizibilă i cu ochiul liber tentaţia autoritarismului şi a dictaturii. Modelul intrinsec al comunismului e activ şi implicit în mintea lor, în decizii şi atitudini. Condamnarea comunismului la nivel de discurs nu e deloc o glumă, şi nici o speculaţie pur intelectuală, ci o responsabilitate uriaşă care te obligă ca în pariul cu realitatea, tu, om politic, să construieşti alternativa lui viabilă. Altfel nu poţi să fiii convingător. Şi aici, intelectualii care au susţinut proiectul "condamnării comunismului" trebuiau să meargă până la capăt, să-şi asume şi proiectul aplicării unor noi politici venite din atitudinea politică asumată, în administraţie în guvernarea ţării , în configurarea proiectului unei noi educaţii. Altfel totul riscă să rămână pură şi ridicolă vorbărie.

Nostalgia comunistă a populaţiei? Are explicaţii. Au murit generaţiile care au cunoscut un alt model social. Deja maturii şi bătrânii,  românii negăsind în prezent decât dezamăgire, nu mai cunosc un alt model decât cel de acum 25-30-40 de ani, şi , în depărtare, îl văd azi idealizat faţă de haosul şi penuria intelectuală şi morală din prezent. Măsurile comuniste, deşi absurde, în zarea timpului, par clare şi dătătoare de ordine.... Proiectul noii societăţi în loc să se clarifice, se destramă şi se compromite singur. Intenţionat sau nu? Greu de spus.
Dilematicii intelectuali, modele şi mituri pentru mulţi tineri, să nu-şi  fi clarificat încă orizonturile şi opţiunile?

Discuţiile uşor glumeţe mi se par pasibile de binecunoscutul, celebrul gest al spălării mânilor.

Vizualizări: 94

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Noiembrie 26, 2010 la 9:43pm
Viitorul acestei tari? Oare il mai are? Daca ne vom mai perpetua umbrita viata sub frunzisul buruienilor acestor samavolnici ne vom autoepura atat ca popor cat si ca natie!!! Romania se va desparti in state mai mici si mai stabile(Transilvania, Banat, Moldova, Tinutul Secuiesc, etc...) va urma involuntar exemplul foste...i Yugoslavii. S-o fereasca doar divinitatile ceresti de varsare de sange. O singura cloaca ieftina va ramane singura si izolata: enclava politicenilor fostei Romanii, cu sediul in Bucuresti!!!
Nimic bun. Vad totul cu ochii tristi ai relativitatii intarziate!
Poate ca manelistii, interlopii, fotbalistii, politicienii si toti acesti cocostarci temporari vor disparea lasand loc unui nou rasarit, mai promitator...

Adrian Scrimint, scriitor, balerin, solist al colectivului de balet al Operei Brasov
Comentariu publicat de CONSTANTIN STANCU pe Noiembrie 26, 2010 la 12:06pm
Ceea ce misca lume este interesul. Intelectualii de mai sus au interesele lor. Vorbesc despre o pozitie proprie acum, cand deja si-au atins unele tinte: edituri, posturi, publicitate, etc. Doresc sa se ocupe de meseria de baza, nu sa mai faca propaganda de un fel sau de altul, pentru a nu fi acuzati. Efectul Herta Muller se vede. Ea a spus ca nu e dizidenta, dar alti fac din asta un titlu de glorie, propaganda, etc, e un fel de prelungire a propagandei de dinainte de 89, dar pe invers. Herta a spus: bine-bine, sunteti personalitati, destepti, dar de ce nu sunteti uniti pentru a face ceva pentru tara? pentru romani? Raspunsul dat de realitate a altul, sunt personalitati pentru detenta personala!
Apoi domnul Valeriu Stoica nu prea are calitatea morala de a angaja intelectualii: avocat versat amesteca asistenta juridica buna cu lobby, cu reprezentarea si face bani buni, are si sustinerea politica sa intre pe clientii cu bani, apoi fiind profesor de drept civil e cunoscut de procurori, magistrati, majoritatea tineri, care nu prea au puterea sa-l contreze. Pentru altii e coruptie de la un anumit nivel reprezentarea juridica, dar pentru domnul Stoica, format in comunism e avocatura. Nimic nou pentru restul tarii, doar Capitala, editurile din Bucuresti, miscarea nu afecteaza mediul intelectual al Romaniei, e propaganda. Asteptam si noul candidat la presedintie pe care il vom afla cat de curand. E domnul Baconschi? Nu are nimc comun cu doamna Udrea. Dar sa nu fi rai, asteptam provincia!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor