sunt om, unul simplu, mă îmbrac botezându-mă
în aerul verde-albastru ca un ocean
în care plutim aproape asemenea delfinilor.
o lume de primăveri şi ierni ducem
în noi chipuri şi suflete
de care ne leagă legămintele pietrei
ale întoarcerii frunzei din lut şi moarte
în razele stelei oprite pe ram.
zile şi nopţi deschidem/închidem de parcă-s porţi
şi mergem din întâmplare în întâmplare
trăiesc iubind, nu se poate altfel
sau poate doar nostalgia, visul
cu care-mi scriu cuvintele când tăcute
când dansând râzând printre clipe
se frâng în mine şi cresc aripi spre chipul lui
iar el când se recunoaşte
în cel cu care ştiu toate drumurile
şi toate porţile spre viaţă şi spre noapte,
zâmbind îmi aşază pe tâmplă veşnicii
ramurile înflorite ale primăverii de acum
de mâine şi de începutul începutului
rămân aşezate precum cărţile pe rafturi
cu trăirile înăuntru şi plecările-n afară
cuvinte în minte şi pe site-uri
cărora le spun fără să uit oameni sau nume
mulţumesc
pe toate le recitesc de mii de ori
şi-mi fac mea culpa
că nu sunt încă poetul bun

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor