Risipiri de stele curg agale,
în torente acre mă înfioară.


Plâng munţii în răsăritul clipei,
luna aşteaptă o schimbare,
pământul suge bucuria tristă
a orelor rămase fără frică,
florile dorm liniştite,
doar adâncul nopţii mai respiră...

gândurile ei străbat
întreg cuprinsul,
luminează şi întristează,
fermecate de durere
se ascund unde e tăcere.

Şi curg cascade de lumină,
dă nopţii pete de culoare
pe umerii mei...
lumina curge amară,
îngerii miraţi
mă înfăşoară-n mantie de stele
să nu curgă din mine
picături de flori amare.


S-ar otravi întunericul,
ar rămâne fără aer
şi atunci...
ce ar fi lumina
fără adieri de noapte,
fără umbre înfricoşătoare?

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Martie 27, 2011 la 5:40pm
multumesc pentru scriere si-ncredere, o zi minunata, Marius

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor