Cu arca pe nesfârşitele valuri,
botezat pentru înălţimi celeste
caut muntele vrăjit să-l urc
aşteptând oprirea creşterii apelor,

îndeplinirea poruncii după potop.

Noul început îşi păstrează cuvântul,
viaţa din ea însăşi se naşte,
cum lumina din lumină capătă contur
şi-nghite pentru o vreme mânia.

Din ape delfină iese

uscatul plin de vietăţi
odată cu semnele nelipsitei iubiri
ce le simţeam pe pământ,

o nesfârşită culoare plutitoare prin aer.

Şi-n alcătuirea minunată a lumii
începe să devină speranţă,
de orice durere se uită
pe o scară de verde luminând,

ţinutul în rodirea noului fruct,
ce unii îl numesc rodie.

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor