Îmi bate-n geam o lună funerară

mă surp încet în mine,

mă dizolv…

cad iarăşi roiuri stele în fântâni

secate.

 

Ai spart atunci oglinda

şi-ai plecat…

 

Te-am adunat din cioburile toate

şi-ntr-o cutie mirosind a smirnă,                             

te-am aşezat

cu grijă,

ca pe moaşte,

să-ţi reclădesc făptura,

din oglindă :

zâmbetul tău,

rotund şi plin

ca miezul unei toamne aurii,

privirea, adâncită într-o zare

ştiută doar de tine,

mâinile, aripi obosite,

abandonând…

o lacrimă

curgând,

ca stelele-n fântâni

şi aerul,

cântând sub pasul tău

 

În mijlocul câmpului

înfloreşte un mac…

 

un zâmbet,

o privire,

o lacrimă.

 

O viaţă….

 

a ta,

a mea,

a lui,

 

a tuturor…

 

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de george georgescu pe Ianuarie 9, 2012 la 9:55pm

zâmbetul tău,

rotund şi plin

ca miezul unei toamne aurii,

privirea, adâncită într-o zare

ştiută doar de tine

Comentariu publicat de Anca Tanase pe Ianuarie 9, 2012 la 9:51pm

Nu te surpi, nu te lasa poezia !

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Ianuarie 9, 2012 la 8:54pm

O viaţă… a ta, a mea, a lui, a tuturor… în mijlocul câmpului cântând sub pasul tău rotund şi plin şi cade iarăşi cu roiuri stele în fântâni, iar eu... mă surp încet în mine

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor