ROMÂNCE CARE NE FAC CINSTE: ELLA NEGRUZZI

Ella Negruzzi (n. 11 septembrie 1876, loc. Hermeziu, com. Trifeşti, jud. Iaşi – d. 19 decembrie 1948, Bucureşti). Avocată, militantă pentru emanciparea femeilor din România. A fost fiica lui Leon Negruzzi (1840–1890), scriitor şi om politic ieşean, şi nepoata scriitorului Costache Negruzzi. Educaţia ei a fost atent supravegheată de unchiul său Iacob Negruzzi, profesor de drept la Universitatea din Iaşi şi preşedinte al Academiei Române, membru fondator al Societăţii „Junimea”, convins că numai prin mijlocirea educaţiei, femeile pot spera la recunoaştere socială. Absolventă a unui prestigios aşezământ de instrucţie din Iaşi, Externatul Secundar de Fete, Ella Negruzzi a urmat cursurile Universităţii din Iaşi, specializare Drept, Filosofie şi Istorie, devenind astfel prima femeie care a primit dreptul de a pleda (după un lung şir de procese, care au durat c. 6 ani). A fost membră a Baroului din Galaţi şi Ilfov. În timpul Primului Război Mondial (1914–1918) a activat ca soră medicală, în spitalele din Iaşi, cât şi pe linia frontului. De altfel, împreună cu alte militante a trimis în 1917 o scrisoare Parlamentului României în care cereau drepturi politice pentru femei. Iniţiativa nu rămâne singulară, mai ales că în Capitală exista un nucleu puternic al mişcării feministe, ceea ce face ca vocea publică a militantelor să prindă contur. Ella Negruzzi era susţinătoarea ideii ca femeile să devină membre active ale partidelor politice şi din această poziţie să câştige locuri în administraţia locală şi centrală (ea însăşi a devenit membru al Partidului Naţional Ţărănesc, iar în urma alegerilor din 1929 a obţinut un mandat în Consiliul municipiului Iaşi). A fondat Societatea Emanciparea Femeii, prin intermediul căreia a cerut echitate în viaţa publică pentru femei. Vedea emanciparea acestora prin afirmarea lor în toate domeniile şi ocuparea de funcţii în raport cu pregătirea şi capacitatea fiecăreia. Militând pentru reevaluarea statutului femeii în societatea românească, şi-a îndreptat eforturile şi către femeile din mediul rural, pentru familiarizarea acestora cu noile tendinţe în organizarea eficientă a muncii în gospodărie şi în educaţia copiilor. O condiţie sine qua non a proiectului său era acordarea dreptului de vot femeilor: „Pentru ce femeia cere dreptul de vot? Doamna avocat Ella Negruzzi a răspuns: Pentru că femeile muncesc, pentru că plătesc impozite, pentru că este nedrept ca într-o ţară democratică, unde toţi cetăţenii iau parte la alegerea guvernului, femeile să nu exercite acest drept”. În perioada interbelică s-a afirmat ca luptătoare împotriva pericolului fascist. În cadrul Grupului Avocaţilor Democraţi, creat în 1935, s-a manifestat ca o reprezentantă a femeilor antifasciste, iar în 1936 a iniţiat Frontul Feminin, organizaţie destinată mobilizării femeilor şi implicării lor active la toate nivelurile vieţii sociale şi politice. Actele sale publice s-au înscris pe linia modernizării de ansamblu a societăţii româneşti.

Fişa se regăseşte în Enciclopedia personalităţilor feminine din România, coord. George Marcu, cuvânt înainte acad. Marius Sala, lucrare publicată de Editura Meronia, Bucureşti, 2012.

Vizualizări: 479

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor