poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Monica Lovinescu (n. 19 noiembrie 1923, Bucureşti – d. 20 aprilie 2008, Paris, Franţa). Publicistă, disidentă anticomunistă. A fost fiica criticului literar Eugen Lovinescu (1881–1943) şi a Ecaterinei Bălăcioiu. A urmat cursurile liceale la „Notre Dame de Sion” din Bucureşti. Licenţiată în litere a Universităţii Bucureşti, magna cum laude, Monica Lovinescu a obţinut, în septembrie 1947, o bursă doctorală în Franţa. A debutat în 1931 cu un basm publicat în revista „Dimineaţa copiilor”, iar în 1943 apare primul său roman, În contratimp. Evenimentele ce s-au succedat cu repeziciune în România, abdicarea forţată a regelui (30 decembrie 1947) şi instaurarea Republicii populare au determinat-o să solicite azil politic în Franţa. Atacurile la adresa regimului nou instaurat au fost publicate în reviste precum “East Europe”, „Kontinent”, «Preuves», «Les Cahiers de l’Est» sau în reviste româneşti tipărite în exil, „Luceafărul”, „Caiete de dor”, „Fiinţa românească”, „Ethos”, „Dialog” ş.a. În 1951 a fost cooptată pentru producerea emisiunii în limba română a Radiodifuziunii Franceze (până în 1974). În 1955 a propus mediului editorial parizian un exerciţiu de literatură politică, Mots à mot (Cuvântul din cuvinte, 1997). Activitatea sa publicistică menită să demaşte caracterul totalitar al societăţii comuniste n-a rămas fără urmări. Autorităţile medicale româneşti au refuzat tratarea mamei sale, obligând-o pe aceasta să-şi recheme fiica din străinătate în schimbul dreptului la viaţă. Colaborarea la Radio Europa Liberă a început în 1962 şi a presupus realizarea a două emisiuni săptămânale, Activitatea culturală română şi Teze şi antiteze la Paris. La 18 noiembrie 1977 a fost atacată în curtea casei din Paris de doi mercenari palestinieni, aflaţi în slujba Securităţii, însă a reuşit să supravieţuiască atentatului şi să sărbătorească eliberarea din aceeaşi zi a lui Paul Goma pentru care militase. Cele mai semnificative texte-suport ale emisiunilor sale au fost publicate la Madrid, în 1978, în volumul Unde scurte. Cronică a comunismului românesc şi a renaşterii democratice, jurnalul său, apărut între 2003 şi 2006, în 6 volume (Jurnal 1981–1984, Jurnal 1985–1988, Jurnal 1990–1993, Jurnal 1994–1995, Jurnal 1996–1997, Jurnal 1998–2000), completat cu La apa Vavilonului (1999) a probat calităţile excepţionale de memorialist ale L. A tradus în limba franceză mărturiile Adrianei Georgescu (colaborator al primului-ministru Nicolae Rădescu), La început era sfârşitul (1951) şi romanul A douăzeci şi cincea oră (1956) de Virgil Gheorghiu, ca şi piese de teatru de Ion Luca Caragiale sau poeziile lui Marin Sorescu. Academia Româno-Americană de Ştiinţe şi Arte a recompensat-o cu Diploma de Onoare, iar din partea statului român a primit Ordinul „Steaua României”, în grad de Mare Cavaler (1999) şi, post-mortem, Ordinul „Steaua României”, în grad de Mare Ofiţer. A trecut în patrimoniul statului român locuinţa sa din Paris, pentru a oferi găzduire intelectualilor români aflaţi la studiu în capitala franceză. A fost căsătorită cu poetul şi criticul literar Virgil Ierunca (1920–2006). Jurnalistul Cristian Tudor Popescu afirma că „Monica Lovinescu reprezintă o rasă aproape dispărută: credincios practicant al lucidităţii morale, un om gata să moară pentru un principiu, pentru o convingere”.
Adaugă un comentariu
Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Octombrie 27, 2012 la 8:31am Excelent pentru aducere aminte. Parcă mai ieri ascultam la radio ( pe ascuns ) emisiuni interzise de guvernul communist…Cum trece vremea. O voce de neuitat.
Comentariu publicat de Katy urucu pe Iunie 22, 2012 la 8:01pm Pacat ca a murit singura, uitata de toti cei pe care i-a ajutat! Dar asta nu-i stirbeste cu nimic imaginea ei de luptatoare, om de cultura si romanca de exceptie!
Comentariu publicat de GEORGETA ANDRIES pe Iunie 22, 2012 la 6:20pm
Comentariu publicat de Ilie Paulina pe Iunie 22, 2012 la 4:37pm Personalitatea literar-artistica de necontestat a Monicai Lovinescu mi se pare ca este depasita chiar de inaltul ei spirit civic; ma intriga si ma infioara in celasi timp verticalitatea ei si neobosita implicare ( timp de peste o jumatate de veac !).
Comentariu publicat de Emil Staicu pe Iunie 22, 2012 la 2:37pm In fata acestei personalitati nu poti sa zici decat JOS PALARIA nu voi uita nici odata anii petrecuti in fata radioului Europei libere ascultand comentariile domniei sale atat in Romania(pe ascuns) cat si in strainatate
Comentariu publicat de Dr Olga Lazin pe Iunie 22, 2012 la 12:13pm © 2013 Created by Gelu Vlaşin.
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară