Pe munte sus, brazii au înverzit,

De mulți dușmani a fost cotropit.

Fluierele tale sunt triste mereu,

Ești iubit poporul meu de Dumnezeu.

 

Bruma se așterne mai jos pe câmpie,

Zboară fluturii printre flori pe ie.

Trec căruțele cu bogățiile câmpului,

Răsună printre marame versurile cântului.

 

Curge Dunărea, malul este înverzit,

De multe ori între maluri ne-am răzvrătit.

Nuferi albi strălucesc tainic  în soare,

O barcă cu pește vine pe mal din depărtare.

 

Ai plâns, ai râs mereu poporul meu,

Drumul tău in istorie a fost mereu greu.

De Ștefan cel Sfânt cu a lui spadă,

Te-a apărat de a dușmanilor grea corvoadă.

 

Vai și amar de cel care te va atinge,

După răzeși, Mihai începe să strige.

Sus pe munte zăpada acum cade,

Țepeș trage în țepele ascuțite rele hoarde.

 

Fluierele tale rănite frumos cântă,

Ciprian Porumbescu, Balada o ascultă.

Grâul bun și copt suie spre soare,

Țăranii strâng bogățiile câmpului în hambare

 

Moldova, Muntenia, Ardealul este acasă,

De răul care ne vrea rău, nu ne mai pasă.

Vorbim alte limbi, suntem români mereu,

Ești apărat poporul meu de Dumnezeu.

 

25.11.2018

 

 

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor