sunt aici cu tine

sunt aici pentru tine

și n-am nicio putere să îndes

înapoi în vene sîngele,

cum nu pot întoarce

din drum gîndurile celor care au dat ordin

să se tragă și s-a tras.

 

sunt aici la balcon și cu mîna ca un porumbel

încerc să aduc liniște. oricît de albă sau neagră,

mîna nu e pîine, mîna nu poate hrăni și degetele

apasă –

cît de hotărît apasă

pe trăgace.

 

sunt aici cu tine te duc în brațe la spital

copilul meu rănit

mă rog zeului din aparat, mă rog curentului electric

mă rog tuturor preparatelor chimice

să-ți mai dea o lacrimă

în care să mă văd mai bătrîn cu o oră, cu o zi

cu întreaga viață.

chiar dacă trebuie să o iau de la capăt

prin toate războaiele, revoltele și revoluțiile.

 

ticăitul aparatelor bate în tandem

cu inima mea

și mă tem pentru tine

că buzele tale vor albi

fără miorița

fără puțin dor

fără jalea din glasul Anei

fără umbra lui Mircea la Cozia

fără sarea presărată-n balta de sînge

pămîntul să mulțumească.

 

sunt aici lîngă tine, din mine gîlgîie cîntecul bătrînului meu

în loc de dragoste am o sabie

în loc de milă am o rugăciune

în loc de speranță am o inimă de dat

sînge de vărsat

în loc de viață am o limbă

să mi-o așez și la căpătîi

și pe piept.

 

 

sunt aici cu tine, lîngă statuia ecvestră din piață

cerșim durerea care ne trezește

la viață.

sunt aici cu tine să îndurăm sărăcia

ca pe-o farsă făcută clovnului plîngăcios

căruia i-au turnat acid în punguța cu apă.

 

sunt aici cu tine să ne bucurăm de glorie

cum te-ai bucura de o remiză la șah

în fața maestrului rus.

 

sunt aici cu tine

în fața lui dumnezeu ne mărturisim păcatele

și ne deșertăm averea. ia doamne cuvintele mele

și fă fericirea din ele.

cînd frații mei vor grăi

o fericire neînțeleasă va umple chipurile lor.

iată pîinea noastră,

iată libertatea noastră,

iată iertarea noastră.

și așa ne-a dat dumnezeu.

 

sunt aici cu tine

și bem coca-cola.

sunt aici cu tine și ne ghiftuim cu hamburgeri.

sunt aici cu tine și jucăm jocuri de strategie

știm că ne vine rîndul curînd să aflăm

cum este durerea:

 

durerea îți face ochii puternici
dacă soarele e prea roșu poți curba lumina cu privirea
cu o comandă scurtă din pleoape
și
durerea îți face maxilare puternice
poți sfărîma oasele cuvintelor între dinți
pînă cînd se simte dulce pulpa liniștii
și
durerea îți face brațele putenice
să poți trage din bătaia puștii
necunoscutul căzut lîngă tine
pentru același crez
și
durerea îți face voința puternică
atît de tare că pieptul face dragoste cu gloanțele și
în tine fericirea umblă în pielea goală
și-ți așterne pămînt în cearșafuri
și
durerea îți face plămînii puternici
că poți striga morților pînă te aud spunînd
a meritat să-ți dai sufletul pentru asta
și
durerea îți face buzele într-atît de puternice
că zîmbetul se ridică și rămîne pe buze
sute de ani după moarte

 

dar nu-ți fie teamă

sunt aici cu tine

și zîmbetul tău e în limba copiilor noștri.

potecile pe care am fugit împreună vor fi autostrăzi

războaile în care am luptat împreună vor fi sărbători

camarazii pierduți în luptă vor fi stelele căzătoare

din nopțile senine de vară

în care ne vom bucura ca doi îndrăgostiți.

 

să nu-ți fie frică, sunt aici cu tine

ne vom înveli amîndoi cu istoria cu toate că știm

că mușcă în timp ce ne mîngîie,

ne fură trupul și-l vinde,

ne fură viața,

să nu-ți fie frică, sunt aici cu tine

sufletul nu ni-l pot lua

libertatea nu ne-o pot lua

speranța nu ne-o pot înfrînge

cît sunt aici cu tine și în timp ce-ți vorbesc

iubirea mea se topește în tine

un munte de zahăr un fluviu de miere

și puțin dor

într-o cană cu lapte.

 

nu-ți fie teamă

sunt aici cu tine, îți spun miorița

în toate graiurile noastre.

din rana grea din dreptul inimii

sîngele curge

refuză

să se termine.

Vizualizări: 227

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Mai 14, 2014 la 12:57am

Sunteţi un poet gladiator...Atâta ne-a mai rămas Mioriţa...cântecul popular, dansurile, muzica uşoară românească, filmele româneşti şi amintirea că am fi putut deveni una dintre cele mai puternice ţări din estul Europei...

Felicitări, flacăra străbunilor nu s-a stins...FRĂŢIA ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI AR TREBUI SĂ PRINDĂ CONTUR ŞI SĂ SE IMPUNĂ CA O FORŢĂ PATRIOTICĂ DEZINTERESATĂ...Cu stimă şi respect...

Comentariu publicat de Vasile Zetu pe Mai 11, 2014 la 9:25am

Răscolitor - poemul acesta. Felicitări!

Comentariu publicat de Florina Marin pe Mai 10, 2014 la 9:01pm

poezia trezeste patriotismul latent

stiam eu

 mai sunt inimi curajoase

de frica nu se moare decat din lasitate

macar asa ar mai putea renaste speranta...

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Mai 10, 2014 la 11:06am

În poemul " România, sunt aici cu tine", aparţinând lui Leonard Ancuţa, dacă încă din primele versuri  acesta anunţă însoţirea  neputiincioasă a victimei ucise şi o priveste neputiincios, fiind vorba de o imagine transfigurată a ţării,  considerându-se un neputiincios  în întoarcerea gândurilor celor care au dat ordinul asasinatului ei fizic şi spiritual, în miezul poemului acesta , paradoxal, se angajează la o mediere şi împăciuire: "şi cu mâna ca un porumbel / încerc să aduc linişte".. Metafora lacrimei materne este generată de o existenţă minerală care cristalizând , faţeteleacesteia reflectă temporalitatea,  descoperind, astfel, configurarea limitei şi ciclicităţii istorice pentru entitatea ţării sale, în agregat cu poetul!... "Dorul dor", de care face vorbire poetul, se constituie un motiv metafizic de influenţă blagiană, şi este uzitat de poet  în urma sentinţei metafizice , de mister al ancestralului cu valenţele sale de cosmicitate... În lupta unei naţiuni , atributele toposului , ale ariei geografice şi fiinţării cosmice nu pot fi  valorificate decât apelând la subconştientul genezic, respectiv la motivul mioriţei, al sacrificialului manolian  "jalea  din glasul Anei", al prezenţei lui Mircea la Cozia, al cântecului, în loc de sabie.... Iar, dacă lipsa de apel conjugat la aceste motive ontologice  cu valenţe de liant spiritual naţional,  poate crea un vid existential  şi ar facilita expansiunea durerii, atunci poetul, mereu în inima şi fiinţa ţarii sale, pentru conservarea conturului spatial şi cultural national, din durerile ei, din monolitul durerilor şi trăirilor adânci interstiţiale ale poetului cu ţara, acesta îi reuşeşte  translaţii organice dinspre el, o sporire a energiilor şi vitalităţii  patriei  din " rana grea din dreptul inimii / sângele curge / refuză / să se termine"... Interesantă, această viziune sacrificială în metafora  iubirii de ţară... Felicitări, domnule Leonard Ancuţa!... Gheorghe Apetroae Sibiu 

Comentariu publicat de Menelas CAPLOIU pe Mai 9, 2014 la 6:10pm

E bine, când tuşul curge frumos.

Comentariu publicat de HELENE PFLITSCH pe Mai 7, 2014 la 9:14pm

Emotionant. Felicitari.

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Mai 7, 2014 la 8:29pm

semn de admiraţie

Comentariu publicat de Terezia Filip pe Mai 7, 2014 la 6:32pm

O declaraţie patetică,  o profesiune de credinţă, o ars poetica.

Emoţionantă  trezire şi avertizare!  - asumarea unei atitudini de poeta vates

Către toţi prietenii, către România,  pentru  iubire, emoţie, viaţă, tandreţe, cultură şi valori.  Spre luare aminte!

Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor