Rugă

[Vasilica Ilie]

Lipeşte-mi,  Doamne, aripa căzută

Şi înfloreşte-mi ruga cu flori de liliac.

Când azi îmi simt speranţa că-i pierdută,

Mă prind de-un fir de aţă din propriu-mi zodiac.

 

Când voi pleca genunchii pentru rugă,

Trimite-mi din cer, Doamne, îngerul păzitor;

Să îmi pună tristeţile pe fugă

Şi-n locul lor, o aripă de veşnic călător.

 

Să-mi caut liniştea cândva pierdută

Şi s-o găsesc prin sferele cele înalte.

Luptând, s-o cuceresc ca o redută,

Să o pun lângă virtuţile celelalte!

 

Credinţa se cucereşte prin rugă

Şi semnul crucii pe care-l ridicăm spre cer.

Sunt şi ispite ce vor să o distrugă;

Toate acestea, prin post şi rugăciune pier!

 

Îţi mulţumesc, Doamne, mă simt ca nouă!

Curată, trecută prin botezul lui Iisus.

Ca un născut, prin salbele de rouă,

Cu aripile-amândouă, mă-nalţ cât mai sus!