ce singuri sunt fulgii cu care ne naştem
când tu când eu
din aceeaşi poveste

priveşte iarna ce va să treacă prin mine
între poli undeva s-a scris viitorul
în lipsa mea
iar eu am înţeles
că iubeam doar închipuirea în care ninge
cu fulgi atât de singuri

nu a mai rămas decât luna spartă
să adune cioburi sub pleoape
eu nu mai închid ochiii
sunt sigură că pe altă lume
răsare rotundă o vară
din ceva bobi de alun

priveşte iubite ce singuri sunt fulgii
cu care ne ningem pe rând rugile
când eu când tu
în aceeaşi poveste
şi cât de adânci gropi se cască
lângă cana cu vin

priveşte iubite priveşte cât doare rochia albă
ce zace uscată pe umerii altei femei

 

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor