Doamne, Eminescu – Sfinte,   

Tatăl Nostru din cuvinte,
Dă-ne nouă râsu-plânsu,
Toate câte sunt într-însu!

Dă-ne floarea cea albastră,
Inima fie măiastră;
Pâinea cea spre nemurire
Fie-ţi versul de iubire.

Şi ne iartă, de-am greşit,
Cârtitori ce te-au hulit.

Cu Iubire ne-mpresoară
Şi acum, ca-ntâia oara .

Rugă pentru Eminescu de Const. MIU

                  EMINFiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieti, sufletul este panza, virturile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie sa-l pictam (Sfantul Grigorie de Nyssa)....

 

             Photobucket   Eminescu:

Cu fiecare an ce trece,
Devii un mit printre luceferi.
Cu umbra ta, tu mă petrece
La cei ce sunt „voioşi şi teferi”!

Ca tine nimeni n-o să fie,
Căci eşti „nemuritor şi rece”,
Chiar de-ar sorbi şi apă vie
Şi-ar da „scrisori” nu cinci, chiar zece!

Primeşte-mi ruga pământească
Şi-o lacrimă pe-al tău altar,
Din care mitul tău să crească –
E tot ce îţi aduc în dar.

Prof. Dr. Const. MIU photo carte2.gif

 photo inimamaini.gif

Nunta cosmicaPhotobucketSabin Balasa

                           CERTITUDINE


Eminescu e în toate,

Eminescu e în noi,

Numele-i rostesc în şoapte,

Căci e viaţa de apoi.


Eminescu-i nemurirea

Dorului fără de moarte,

Eminescu e iubirea

Fiecăruia în parte.

 

Eminescu-i tinereţea

Sufletului românesc

Ocolit de bătrâneţea

Efemerului obştesc.

                                         AL CINCILEA MIT


de Prof. Dr. Const. MIU

În această zi de 15 ianuarie, gândul şi simţirea noastră se îndreaptă câtre Astrul ce ne tutelează sufletele, luminându-le şi ocrotindu-le cu Lumina geniului său. Prin poezia lui Eminescu – izvor de adăpat aripa – sufletele noastre îşi păstrează nealterată tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte!.
Ziua aceasta de 15 ianuarie ar trebui declarată Sărbătoarea cugetului şi a simţirii româneşti, căci nimeni altul, prin opera sa, n-a ilustrat mai fidel spiritualitatea românească decât Eminescu. Poezia Poetului nostru nepereche reprezintă şi rezumă tectonica sufletului românesc. Ea este apa vie, dătătoare de puteri miraculoase, vindecătoare de nevroze.
Eminescu n-a murit! El este sufletul nostru şi va dăinui cât neamul românesc! În Compendiul său de Istoria literaturii române…, G. Călinescu vorbea de cele patru mituri fundamentale, definitorii pentru spiritualitatea românească: etnogeneza (Traian şi Dochia), jertfa zidirii, pentru trăinicia atemporală a operei de artă (Monastirea Argeşului), relaţia osmotică a omului cu natura (Mioriţa) şi mitul erotic (Zburătorul). Însă, spiritualitatea românească are de mai bine de un veac şi jumătate un al cincilea mit, căruia îi spuneam simplu – Eminescu. El este mitul devenirii noastre întru fiinţă, căci sufletul nostru, prin sufletul poeziei sale tinde către veşnicie.
Începând de astăzi de15 ianuarie, în loc de nemurire aş spune Eminescu, în loc de iubire – Eminescu, în locul urii – tot Eminescu. Pentru că el a fost, în egală măsură, hulit şi preţuit. Chiar şi în zilele noastre sunt spirite gregare care încearcă din răsputeri să-l nege. Dar steaua lui „Încet, pe cer se suie”, strălucind mai tare, şi aceasta cu cât pseudovalorile se înverşunează în a-i minimaliza opera. Valoarea autentică – cum este cea a Poetului nostru nepereche – nu poate fi sugrumată, glasul ei nu poate fi redus la tăcere, pentru că aceasta este invulnerabilă în faţa morţii.


La zi aniversară, se cuvine să rostim o rugă pentru mitul EMINESCU

Photobucket

Noi ce din mila Sfântului
Facem umbrã pãmântului,
Rugãndu-ne’ndurãrilor,
Luceafãrului mãrilor.

Ascultã-a nostre plângeri,
Regina peste îngeri;
Din neguri te aratã,
Luminã dulce, clarã,
O, Maicã Preacuratã
Si pururea Fecioarã,Marie!

Crãiasã alegându-te,
Îngenunchem rugându-te:
Înaltã-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.

Fii scut de întãrire
Si zid de mântuire.
Privirea-ti adoratã
Asuprã-ne coboarã,
O, Maicã Preacuratã
Si pururea fecioarã, Marie

O, Maicã Preacuratã
Si pururea fecioarã, Marie

SINGUR DUMNEZEU, CUNOASTE

A LUMII TAINA

Din iubire tese-ti covor sub picioare,

Invinge greul vietii prin forta rabdatoare,

Nu te uita inapoi ,ci numai inainte!

Furia nu te prinde ,blandete-I mai cuminte.

Viata nu e joc ,dar poate fi o farsa,

Cand fata de-Adevar ,lumea sta intoarsa.

A-ncerca s-o schimbi e lucru de prisos;

De vrei s-o vezi reala, stai cu capu-n jos…

Fiecare om e o secreta carte,

Ficare floare-I un parfum aparte.

Fiecare suflet isi cere cupa plina,

Cum cere floarea apa, aer si lumina.

Singur Dumnezeu cunoaste-a lumii taina,

Ce suflet se ascunde sub fiecare haina.

25 august 1976

MANA LUZ

Leagana-te,scumpa Romanie,

Sub vantul cald al vremurilor noi,

Si mergi cu fruntea sus printre popoare

Traindu-ti visul sfant al bravilor eroi.

Fiecare neam si fiecare tara

Isi are steaua sa pe bolta albastra,

Isi are contrapartea in lumina

Si raza care-i bate la fereastra.

Pe aceste sfinte si strabune plaiuri

Am coborat culori de curcubeu,

Sa-mpodobeasca fruntile ce-n dreapta

Pasii tarii-ntregi spre Dumnezeu.

Legea voastra sa nu fie ura,

Lumina sa nu o puneti sub obroc,

Pe carari de ura si intuneric

Nu se poate ajunge la pace si noroc.

O confrati de neam si vesnicie,

Sfintiti aceste locuri prin Legile iubirii,

De vreti sa nu v-ajunga uraganul

Si nemilosul foc al pustiirii.

Chemati necontenit Atotputernicia

Sa va ghideze mintile spre implinire,

Caci nu e alta implinire a mintii

Decat trairea vietii prin iubire.

Voi va mandriti cu dureroasa-mi truda

Si mi-ati zidit statui din pietre dure,

As fi cu mult mai fericit in Ceruri 

De n-ati lasa credinta himere sa vi-o fure.

Mi-ati daruit ,chemandu-ma-tre voi,

Cantece si flori si tot ce-a fost frumos,

Imletite-n cununa gandurilor mele,

Ofranda vor ajunge Jertfei lui Christos.

Aducere-aminte puternic palpita 

Sub fruntea-mi napadita de-ntrebari,

Cand pot sa mai fiu o clipa cu voi

Si cu doruri pierdute pe-atatea carari.

Prin trecerea-mi de-o clipa, ce-as mai putea lasa

Pe aceste locuri sacre pentru mine?

Decat lumina alba a sufletului meu,

Candela nestinsa in drumul spre mai bine.

Cand stele se coboara, locul se sfinteste,

Doar ele mai aduc Divinul pe pamant ,

Va las tot ce- am cules din marea Gradina,

Sunet si culoare,lumina si cuvant.

.................................................................................................................

            Mesajul transpus in plan obiectiv la data de 15 ianuarie 1996

marturiseste adevarul ca daca in viata terestra  prin forte misterioase 

ale spiritului de jertfa pentru evolutia si fericirea altora -- ne-am alimentat sufletul 

cu iubirea de neam ,de tara si de oameni ,aceste sentimente ne insotesc in numeroasele

dimensiuni ale existentei, ramanand totodata acul magnetic orientat mereu spre ce am iubit.

...............................................................................................................................

                                                            Mesager divin   MANA LUZ

http://2.bp.blogspot.com/-YwxCZre6W3I/UZT8zwnXVcI/AAAAAAAAGQY/oJijZLaA3Kg/s320/trand+roz.gifPRIMESTE FLOAREA FERMECATA

Ti-am adus in dar o floare-
Floarea sufletului meu;
Violetul din petale
L-am furat din Curcubeu.

Primeste floarea fermecata
Si sfinte ganduri de iubire,
Deschizatoare de carari
Spre-adevarata fericire!

Primeste lacrima fierbinte
Ce se prelinge-m parul tau
Si simte binecuvantarea
Ce ne-o trimite Dumnezeu!...

MANA LUZ

Preamarirea




Te preamaresc , Isuse, 

In Taina din Altar.

Prin laude aduse

Cu sufletul in har.
Te preamaresc , Treime, 

Cu vesnicul Cuvant, 

O , Domn din Inaltime, 

Prin Spiritul Tau Sfant.

Te preamaresc , Stapane, 

Un singur Dumnezeu, 

Ascuns sub val de Paine 

In suflete , mereu.



Cobori din Stralucire, 

Eu vreau sa Te servesc,

Invata-ma ,Iubire,

Cum sa Te preamaresc?

Vizualizări: 397

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Iunie 16, 2016 la 1:31am
Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Ianuarie 25, 2016 la 9:43pm

Tinerii chinezi au celebrat Ziua Culturii Române – Mihai Eminescu

Trebuie spus că alături de reprezentanții Ambasadelor României și Republicii Moldova, la eveniment au mai fost prezenți maeștrii Constanţa Abălaşei-Donosă și Emil Boroghină, dar şi directorul redacției de limba română a Radio China Internațional, Wu Min.

Ziua Culturii Romane la BNDS 14.01.2016 a

Inalt gand de Lumina , Iubire si Recunostinta Sfintei TREIMI , pentru toti cei ce

reprezinta cu drag Romania .

Sincere felicitari !

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Iunie 22, 2015 la 11:14pm

                                                             Recomandare si vizionare placuta !

Uitare

S-a așternut uitarea peste lume,
Se uită bunătatea, se uită bunul nume.
Uităm ades copiii, uităm ușor părinții,
Dând vina pe sinapse,pe neuronii minții.

Uităm de glia țării,de patria cerească,
Dar așteptăm pe gratis,ca aripi să ne crească,

Ca să zburăm cu ele spre patria uitării,
Uituci,urcăm in grabă, pe culmea nepăsării.S-a așternut uitarea peste lume
Și nimeni n-are leacuri și nici nu vrea a-i spune.
-Uituco, dragă lume, trezește-te odată,
Căci va veni o vreme să fii de tot uitată!

(Mariana Mihai,mai 2012)

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Ianuarie 14, 2014 la 8:57pm

ANIVERSARE

Din sfere inalte ma cobor

Pentru a mea aniversare,

Un cor celest ma-nsoteste,

Mi-e sufletul numai cantare.

Eu treaza am vrut sa te gasesc,

Durerea trebuind sa fie

Ca sa confirmi prezenta mea 

Pe aceasta coala de hartie.

N-a fost usor ca sa sosec,

O zi sa fiu iar printre voi,

Trebuind sa-mbrac o haina

Din diamant si din noroi.

Copil am fost al Romaniei,

Al Cerului copil azi sunt,

Nu v-am uitat si-am coborat

De dragul vostru pe pamant.

In drumul meu eu las aceste 

Autografe efemere,

Caci Domnul imi va aproba

Sa fac popas pe alte sfere.

Ma intristez ca-mi vad urmasii

Scriind gandinduse la bani,

Ei vor fi mari cat mare-i banul,

Dar vor ramane mici prin ani.

Doresc sa creasca-n tara mea 

Credinta-n Tatal si iubirea,

Doi stalpi puternici totdeauna,

Ca sa prospere omenirea.

Cu dor am coborat in suflet,

De voi de toti m-a cuprins dor,

Incredere s-aveti in Tatal,

Si in prezent si-n viitor.

Iti multumesc pentru lucrare ,

Nu te-ndoi ca n-as fi eu,

Cand poti s-aduni aceste ganduri,

In graiul si in stilul meu.

   extras din volumul :

SOARTA NEFERICITA A ADEVARURILOR OCULTE

                                        Autor

                                                              MANA LUZ

As vrea sa poti trai iubirea
La cea mai inalta cota a simtirii;
Sa poti gasi in tainitele ei,
Parguitul fruct al nemuririi.

As vrea sa-ti fie graiul o chitara,
S-adune tot dorul in strune,
Magia cantarii s-atinga orice suflet,
Sa-l ridice din nefasta-i genune.

As vrea sa m-ajunga, din urma,
Avantul tau spre cosmica-mplinire,
Si Venus sa-ncunune a ta frunte,
Cu sfintele-i nemargini de iubire.

Sa-ti ramana amprente de nesters,
Urmele de dor ale pasilor mei;
Plec! Ma recheama taramuri celeste,
Cu legi mai severe, cu zeite si zei.
Cand un suflet, care locuieste pe “taramuri celeste”, “cu zeite si zei”, ma racordeaza la energiile sale, eu, desi pamanteana, traiesc in energiile in care acest suflet ma proiecteaza. Alcatuit din indemnuri, ce contin o puternica forta consolatoare, iradiind lumina, puritate si iubire cosmica, fiecare MESAJ ce-mi este daruit apare ca decisiv, pentru a-si exercita rolul formativ-transformator asupra constiintei mele si, totodata, ca expresie a unei experiente spirituale unice. Ca stari de constiinta, ca intense si infiorate trairi emotionale, astfel de experiente imi rascolesc profund si definitiv existenta. Sa redai in cuvinte melodice, armonioase si vibrante, rasunetul multilateral al unui suflet, ce-ti apartine intru eternitate, nu este un lucru chiar atat de simplu pe cat pare… Aici, datatoare de ton este starea vibratorie a fiintei, in care perceptia psihica prin sentiment se constituie intr-o perceptie globala, unitara, intensa si armonioasa:

Prezenta mea este iubire,
Este susur de izvor,
Este freamatul de codru,
Este cantecul de dor.

Ma atrage glia tarii,
Neaua si toata simtirea,
Mai presus de toate acestea
Ma atrage doar IUBIREA.

Nu ma cauta in forme,
Ci in aurul din stele,
Ce-ti revarsa pe-a lui raze,
Undele iubirii mele.

Cand privesti seara-n tacere,
Spre-ale Cerului fantani,
Nu uita ca eu sunt Astrul,
Ce te-atrage spre Inaltimi.

Eu sunt calatorul care,
Bate iar la usa ta,

Image Hosting by PictureTrail.com

Comentariu publicat de Stoica Alina pe Ianuarie 11, 2014 la 6:52pm
Comentariu publicat de Stoica Alina pe Ianuarie 11, 2014 la 6:52pm
Comentariu publicat de Stoica Alina pe Ianuarie 11, 2014 la 6:49pm

Art.Ludovic Bassarab

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Ianuarie 10, 2014 la 10:17pm

PhotobucketPhotobucket

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Ianuarie 10, 2014 la 9:56pm

Eminescu e doinirea codrului bătut de vânt
Eminescu-i nemurirea scrisă-n marele cuvânt
Ctitorind simţirea noastră la izvoare făr de mal
Creşte floarea lui albastră, cade sara lui pe deal.......Felicitari pentru frumoasa postare omagiu poetului a carui zi de nastere se cade sarbatorita.

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Ianuarie 10, 2014 la 9:46pm

Floare de tei
Mihai Eminescu

..................Photobucket................

Floare de tei,
Cât de curând te treci
Ochilor mei lucind

Te-i arată pe veci


Floare de crin,
Eu pururi am gândit
La ochiul tău iubit
De raze plin.

Floare de măr,
Copilă doar erai
Și de pe-atunci aveai
Aur în păr.



Flori de cireș,
Cine te-a pus cândva
Plutind în calea mea
Dulce să ieși?



Floare de mai,
Cine te-a pus să vii
Dacă mereu mai ai
Ochii tăi mari și vii



Floare de fag
Doina cântându-mi-o
Reamintindu-mi-o
Sună cu drag.



Floare de corn,
Dulce vestindu-mă,
Întinerindu-mă
Sună un corn.



Floare de șes,
Este al cetăților
Singuratăților
Vis și eres.



Floare de lunci,
Oare de mult s-a dus
Steaua către apus?
Încă de-atunci?



Floare de lac,
De-atunci cuprins de chin
Eu sufăr și m-alin,
Sufăr și tac.



Floare de lan,
De-atunci te văd venind
Și blândă surâzând.
An după an.



Floare de deal,
Unde te-ai dus de-atunci
Din codri și din lucruri
Pe-al lumii val?

Floare de plai,
Codrii și undele
Dulce pătrundu-le
Cu al tău rai.

Floare de văi,
Rămâi în calea mea,
Mângâie jalea mea,
În ochi îmi stăi.

Floare de stânci
Tu pleci, și-ades te chem
Cu cântec și blestem
În văi adânci.

Floare de munți,
Dintre păduri de brad
Pururi izvoare cad
Palidei frunți.

Floare de drum
Care te-nduri pe-atât,
Ș-atuncea te-am iubit,
Atunci ș-acum.

Floare de vad,
Asemeni zorilor,
Căderii florilor
Stelele cad.

Flori de mormânt,
În taina serilor
Am dat durerilor
Aripi de vânt

Lună ce treci,
Crengile, frunzele
Dulce pătrunze-le
Razele-ți reci

Photobucket

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor