În fiecare clipă ard pe-un rug
și nu mă mistui.
Vântul îi poartă flacăra
când spre pisc, când spre mare.
Trăirea îmi fierbe și gândul îmi urlă.
În acele momente mă aseamăn cu lupul
de la care am învățat
că urlatul la lună aduce a taină.
Noaptea se furișează pe lângă mine
și mă lasă să-mi perpelesc visul...
Ziua mi-l deslușesc doar pe jumătate.
Am văzut cu ochii minții
cum mi s-a clădit rugul,
cum am fost legată de stâlp
și cum a izbucnit vâlvătaia.
Viața a stat în așteptare
și mi-a pâlpâit în oase și-n carne
la primul meu scâncet.
În fiecare clipă ard pe-un rug,
nu mă mistui
așteptând să mi se țeasă pânza sufletului
din firul Ariadnei.

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Noiembrie 2, 2019 la 8:22am

Draga Elisabeta Luscan, multumesc pentru trecere!

Comentariu publicat de zadic ioana pe Octombrie 19, 2019 la 3:14pm

Draga Aurora Luchian, multumesc pentru apreciere!

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Octombrie 18, 2019 la 5:16am

Frumos și interesant.

FELICITĂRI!

Comentariu publicat de zadic ioana pe Octombrie 12, 2019 la 11:27am

Draga Mihai Ștefan Arsene, multumesc pentru trecere!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor