o scară ciudată, rulează-n tăcere între noi doi,
eu alerg mereu în sus şi e bizar cât de adânc reuşesc să cobor,
cum mă grăbesc şi de fiecare dată ajung .... nicăieri,
în adânc tu aparţii mai mult celorlalţi decât ţie însăţi,
degeaba aştept un semn de la tine, umbra mea a albit căutând
toate amintirile despre zâmbetul tău,
despre clipele în care am fost vii
doar pentru că ne-am ţinut tandri de mână

cândva, timpul curgea atât de lin peste noi, era o spirală
aici puteam să tac şi să fiu niagara, simultan,
să-ţi resuscitez inima ori de câte ori uita cum să bată
să încalc toate graniţele stabilite de ceilalţi,
să merg zâmbind pe sârma ghimpată dintre noi fără să doară,
fără să am nevoie de un strat nou de piele,
fără să mă uit înapoi

acum, alerg timpul în sus, pe o scară care coboară mereu,
între noi creşte un spaţiu în care ne disipăm atât de exact,
devenim tot mai străini, iubirii noastre i-au crescut deja ghiare şi colţi,
fiecare îşi are propria realitate în care nu mai poate respira,
între două revederi se ţese fragil o pânză de paianjen,
ne lipseşte curajul, dacă tu taci şi eu tac, mult mai adânc,
se-aşterne o linişte în care suntem suflaţi doar de vânt,
deşi vocea ta e slăbiciunea mea capitală,
furăm unul de la celălalt ce şi cât putem,
iar furtul e un păcat inventat de ceilalţi, îl plătesc înzecit cu absenţa ta,
şi atâta amurg e-ntre noi, că abia mai zărim regulile peste care vrem să păşim,
în curând va veni furtuna care ne va face o gaură-n plasă,
ne vor exploda inimile şi-atunci vom avea atâta nevoie
să ne ardă cineva toate păcatele

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor