Din zări nemărginite, pajiști și coline
S-a ivit și toamna cu haina ei bizară
Vine-ncet și rece prin zilele senine
Aducând cu sine tristețea legendară

Un vânt năuc din fire, plin de-amărăciune
S-a rătăcit prin crengi cu frunza argintie
Scutură și-adună și plin de-ntelepciune
A-mbracat pământul în haină ruginie

Pe ceruri adormite cirezi de nori colindă
Și aripi vagi de ploaie răpăie uitate
Pustietăți adânci încep ca să cuprindă
Lumea căptușită cu vise agitate

S-a spart amurgul tot de noaptea-ntunecata
Și s-a pierdut o lună în adâncimea ei
Nu pâlpâie o stea pe fruntea-i fermecată
Și totu-i un tablou binecuvântat de zei

Marin Voicu

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor