SĂRBĂTOAREA LUMINII

 

 

                                           Săgeţi nevinovate născute din cuvinte                                       

se-nfig în sufletul pustiu

Printre morminte vântul îngheaţă nespuse regrete

O lumânare stinsă fumegă despletită de vânt

Imagini disparate se joacă-n nevăzuta memorie

Ce blând era tata,  bunica, bunicul...

Plecaţi în alte spaţii temporale

Lacrimi se preling pe tărâmul bogat al iertării

Fumul de tămâie alungă spirite cuprinse de neagra ispită

Cerul plânge cu lacrimi mari şi reci

Peste trăiri păstrate-n memorabile fotografii interioare

Rugăciuni sărută suflete nevăzute

Pentru iertare

Îndurare şi nesfârşită bucurie

Trecutul revine-n cascade

Se scurge prin ochii umeziţi de prezent

Se topeşte-n palma răbdării

Eterna moarte păşeşte printre cruci

De marmură, lemn şi fier

Faptele bune şi credinţa sunt cheile împărăţiei divine

Singure

Fără averi palpabile

Fără fală şi credinţă oarbă

Goi

Înfometaţii îşi pleacă ochii-n faţa Luminii.

 

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihai Cucereavii pe Februarie 23, 2014 la 2:47pm

Oamenii dragi sufletului nostru  „pleacă în alte spaţii temporale” ,

iar noi rămânem doar cu amintirea şi nostalgia vremurilor care au trecut

şi cu o mică speranţă în Lumina zilei de mâine.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor