mai departe de mine
cu un anotimp
locuiești tu

din pieptul ciugulit de ceață
aproape că țipi de câte ori întorc spatele
strigi atât de tare încât mă ajung fricile tale
până la brâu

când întorc privirea
îți cresc ramuri din podul palmei
de parcă cerul tău e mai înalt ca al meu
cu cel puțin măsura unui vis

întinși deasupra carului mare
ne sărutăm cât să cuprindem toate fântânile
în care se scufundă stelele
sau până tăcerile oamenilor se transformă în rod

...apoi îți treci mâna
printre nasturii inimii

plesnesc odată cu respirația ta
 

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor