Te sărut copiliţă cu zâmbet angelic

pe petale, pe frunte, pe joc, pe stamine,

pe întregul decor elegant şi feeric

ce-l poartă-n cosiţe primăvara din tine.

 

Sărut ochii-ţi blânzi, adolescentă sfioasă

ce înveţi cu răbdare să zbori şi ţeşi vise;

eşti atât de candidă, aşa de frumoasă…

ca un buchet de flori spre lumină deschise. 

 

Sărut castitatea-ţi, suflet dalb de mireasă

ce păşeşti spre altar într-o datină veche

demnă şi senină, nobilă, graţioasă,

la braţ cu acela ce ţi-a fost dat pereche.

 

Îţi sărut pântecul ce-ţi dospeşte urmaşii

precum un aluat care creşte-ntre stele

ţie, mamă, ce-n lacrimi îţi creşti copilaşii

şi apoi îi înveţi să păşească pe ele.

 

Sărut mâna, bunică cu dor ce se lasă

peste fii şi nepoţi, peste soţul din groapă,

şi-ţi mai sărut anii ce pe umeri te-apasă

precum un ulcior de lut, adânc, plin cu apă.

 

Îţi sărut Chemarea din adâncul fiinţei,

monahie smerită, feciorelnic destin,

de a zbura liber, cu fiorul credinţei

de pe-un pisc pe un altul, tot mai sus şi mai lin...

 

Vă sărut smerit pe cruci, străbunici de pământ,

ce-aţi fost cândva fete, neveste, mame, surori -

Eve ce veţi învia într-o Zi din mormânt

pentru o lume numai din iubire şi flori!

 

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor