sã dãm drumul la câini-
sã dãm drumul la câini şi sã ne legãm zgãrzile de gât zgărzi
lanţuri lese sau orice ne îngheaţã respiraţia şi te spalã
de pãcate de noroi
te spalã pânã nu mai rãmâne nimic din tine
eşti transparent şi câinii nu te mai vãd
trec prin tine şi oamenii trec prin tine
nimic nu te mai murdãreşte-
acum
te-ai transformal în clor -
halogen din grupa a şaptişpea.

e clar una din acele zile când asculţiradiohead la maxim
şi capul îţi seamãnã tot mai mult cu un casetofon
homofob xenofob claustrofob
invizibil

şi cu miros de clor

Vizualizări: 69

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de STOICA CLAUDIU - DANIEL pe Octombrie 12, 2010 la 12:46pm
De fapt, am raspuns cu aceeasi moneda. Cand raspundeti fara argumente si cu aroganta si infatuare, fara o judecata corecta, meritati la fel... Cu aceasta, am incheiat o discutie degradanta, pornita din refularea unor frustrari si din exacerbarea bunei pareri despre sine (a unora). Imi cer scuze pt. orice neplacere provocata (in special Ralucai) si sper ca pe viitor sa fim mai... buni si realisti.
Pax vobiscum
Comentariu publicat de STOICA CLAUDIU - DANIEL pe Octombrie 11, 2010 la 1:59pm
zise dl. Serafim si mai lua o gura de iarba...
Comentariu publicat de STOICA CLAUDIU - DANIEL pe Octombrie 8, 2010 la 12:17pm
N-ati inteles nimic si imi pare rau. E rusinos ca un scriitor atat de renumit(?) se simte (fara motiv) jignit de faptul ca un tanar contabil cu afinitati literare incearca sa faca trimitere la ideile/principiile (sau oricum ati vrea sa le spuneti) ale criticii literare din trecut. A fost un comentariu cat se poate de innocent si nesemnificativ din partea mea, o parere, un indemn…
Iar ne intoarcem la Romania, unde orice individ obscur incearca sa iasa in evidenta prin mandria de a fi “destept”, de a poseda atatea cunostinte exacte si prin pretentia ca numai el poate avea dreptate absoluta.
Tin sa citez pe cineva, care mare dreptate a avut: ” fara sa fiti provocat de cineva, sariti la git”. Daca vreti sa cautati nod in papura oricui, n-aveti decat, dar daca nu puteti intelege sensul cuvintelor mele este pentru ca sunteti “prea” conservator si ati fost educat intr-un regim comunist, care v-a pus ochelari de cal, dar in care totusi v-ati descurcat (dupa cum am inteles). N-am spus nici ca “teoria formelor fara fond” este un text si nici ca Maiorescu este “tolerant”, deci nu scorniti cuvinte/fraze/idei care nu-mi apartin. Iar “Introductiune” apare mentionat in diferite scrieri online sau nu (vezi macar pe google!). Daca vreti sa faceti interpretari pe textele oricui, o faceti pe propria raspundere si fara pretentia cunoasterii absolute. Dar cred ca acestea sunt aspecte care chiar tin de infatuarea si trufia unora dintre noi… Nu ma mai complic sa va explic la ce ma refeream in primul comment pentru ca nu merita efortul si nici nu cred ca are vreo importanta cruciala. Deja am pierdut prea mult timp cu aceasta problema si cu dvs. La urma urmei, poate aveti dreptate… doar eu sunt un “tanar contabil cu afinitati literare” iar dvs. un mare … “specialist”.
Pax vobiscum…
Comentariu publicat de Lucian Gruia pe Octombrie 8, 2010 la 10:04am
Este o paradoxala eliberare prin constraangerea care depasinsu-si limita a devenit libertate. Libertate antiseptica si nici aceasta nu satisface.
Comentariu publicat de Florin GRIGORIU pe Octombrie 8, 2010 la 5:23am
Să dăm drumuî la câini- expresie obișnuită. Dar cum să le dăm *drumul*?! Drumul este al tuturor. Cum să dau ceva ce nu-mi aparține? Dar cum să leg pe cineva, fie el și-un câine? Îmi aparține? L-am făcut eu? Câinele - ființă lătrătoare și *prieten al omului* nu poate fi legat în nici un fel și nici dezlegat, pentru că nu știu ce leg și ce dez-leg...Dar dacă acești câini sunt însăși gândurile mele, atunci da, îi/ le pot dezlega, le pot *da drumul*. Și atunci pot a spune că, într-adevăr, fiind prizonieri / ei, câinii mei/ sau ele,gândurile mele/ în hățișul pădurii nepătrunse, neștiute-n adâncurile, ascunzișurile ei, decât de mine, stăpânul aparent al acestui codru, le pot arăta, le pot da un drum, o ieșire din acest labirint, le arăt calea spre libertate. Ce vor face apoi cu această libertate îi privește. Autoarea și-a trimis în lume gândurile sale chinuitoare pentru sine și s-a eliberat, eliberând totodată, de aceste necazuri, sfâșieri existențiale. S-a dezlegat și a dezlegat cuvinte. Le-a eliberat, le-a dat un drum, o formă de poem. Eu le-am văzut eliberate și m-am bucurat a spune aceasta. Ba, mai mult, am revenit la spunere, deoarece am citit cândva o explicație (cred că arătată de Ghibănescu) a ceea ce înseamnă *a da drumul*. Explicațția spunea, în rezumat, că erau în patria noastră (conform și prima lecție de latină, de cândva) mulți codri și codrenii, adică locuitorii, prndeau dușmanii și-i țineau prizonieri în aceste locuri cu cărări doar de ei știute și când îi eliberau *le da drumul*, adică li-l arăta. Căci altfel, cum să dai ceva ce nu-ți aparține? Știau ei, strămoșii, de ce-au spus cele ce-au spus. Și astfel și eu, recitind discuțiile, m-am gândit a nu mă pierde prin hățișul vorbelor și a arăta și-o cale, un mod, de a ieși din poem, a nu rămâne *claustrat* întru cuvinte, a lega începutul cu sfârșitul și a dezlega aparența unui poem dezlânat, încâlcit, ușor fragil, amorf, greu de pătruns, trist, neguros, cumplit în dezvelirea de sentimente, câini sălbăticiți, dezlegați, plecați în lume. În urmă, codrul cu tainele, drumurile sale. Florin Grigoriu
Comentariu publicat de stan livia pe Octombrie 7, 2010 la 11:02pm
Va multumim pentru ajutor...:)
Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe Octombrie 7, 2010 la 10:47pm
Livia, ma bucura prezenta ta in Reteaua literara si nonconformismul cu care abordezi (polemic) acest poem. Insa nu poti emite judecati de valoare fara acoperire chiar daca iti asumi acest risc major. Sigur ca poti sa-ti expui parerea personala (este dreptul tau) vis-a-vis de n text sau altul dar contundenta expozeului ma duce cu gandul mai degraba la defulare decat la etichete definitorii la nivel de critica literara. Raluca este doar putin mai mare decat esti tu (dpdv al varstei biologice) insa demonstreaza o buna cunoastere a tot ceea ce inseamna literatura contemporana. As fi foarte curios care sunt lecturile tale de poezie, care sunt autorii tai preferati sau ce inseamna pentru tine literatura adevarata. Si apropo...ambii termeni sunt acceptati de catre Academia Romana: si filosofie si folozofie ;)
Comentariu publicat de stan livia pe Octombrie 7, 2010 la 10:33pm
Imi pare rau...nu am vrut sa fiu rautacioasa....a fost o simpla parere...si am precizat asta de la inceput.Cand postezi ceva...trebuie sa fii pregatit si pentru critici...Oricim,ti-am ascultat sfatul si am luat primul dictionar care mi-a cazut in mana...si sincer...aici tu ai gresit...este "filozofie" si nu "filosofie".Astea sunt greseli firesti...nimeni nu s-a nascut invatat.O seara buna!
Comentariu publicat de stan livia pe Octombrie 7, 2010 la 10:04pm
aaa...apropo raluca...Cred ca ar trebui ca tu sa iei un dictionar...Te-ar ajuta mult inainte sa-i corectezi pe altii.....
Comentariu publicat de stan livia pe Octombrie 7, 2010 la 9:59pm
A fost o simpla greseala de tastare.....nu am recitit comentariul inainte sa-l postez....Nicoleta,scuza-mi te rog incultura.Oricum...multumesc pentru sfat.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor