La despărţirea de Avram Iancu

...„Baia de Criş, 10 septembrie 1872. Toamnă blândă, cu ploi mocăneşti. Zi tristă. Peste Apuseni, alarmă: a murit Avram Iancu!

Prea multe se adunaseră în sufletul său. Şi-a văzut visele tinereţii spulberate. Împăratul l-a trădat, l-au vândut şi câţiva oameni în care a crezut, în vreme ce familia sa de la Vidra de Sus, continua să nu-i înţeleagă sacrificiul. De ani buni, dezamăgit, îşi considera rosturile încheiate. Îşi căuta liniştea prin munţi, nedespărţit de fluierul şi cântecele copilăriei, învăţate în vremea adolescenţei, când l-a avut “dascăl” pe fratele său, Ioan, viitorul popă Lepedeu.

Prea mult l-au măcinat supărările. Şi hărţuielile pornite de la Pesta lui Kossuth, şi crimele lui Bem şi Petőfi, şi nedreptele legi potrivnice românilor, şi viaţa tot mai aspră a moţilor lui, dar, şi mai grav, peste toate, sănătatea. Plămânii! Iar noaptea dintre 9 şi 10 septembrie avea să-i aducă liniştea veşniciei... Dureri, o criză cum a mai avut multe în ultima vreme, după care, în timp ce balta de sânge creştea, i-a apărut o ceaţă densă, aşternându-se apoi întunericul. Plesnise o arteră! Totul, în câteva minute… Primul care a constatat marea tragedie a fost proprietarul brutăriei, Ioan Stupină, în casa căruia dormea din când în când Craiul Munţilor. Avea să fie cea din urmă noapte, înainte de a se urca Sus, să ne privească, ocrotitor, dintre stele.

Peste puţine clipe, ca un trăznet, vestea tragediei a făcut înconjurul Zarandului, apoi, mai departe, al Transilvaniei româneşti. Vestea morţii lui a ajuns şi la Bucureşti, dar şi în Moldova. (…)

Pe la ora prânzului, capitala Zarandului, Baia de Criş, trăia poate cel mai zguduitor eveniment din întreaga existenţă. Din toate zările, continuau să vină coloane nesfârşite, spre a se perinda la catafalcul Eroului, depus în casa mai spaţioasă a altui prieten al său, Ioan Simionaşiu. Trei zile a ţinut pelerinajul. Între primii sosiţi, au fost oştenii fostului său prefect, preotul Simion Balint, din Roşia. O coloană nesfârşită, de 12.000 de oameni. Au urmat consătenii săi, veniţi şi cu o importantă sumă, spre a o oferi Primăriei, care s-a ocupat de organizarea înmormântării. N-au lipsit nici cei trei curajoşi colaboratori ai săi, prefectul Mihai Andreica şi tribunii Clement Aiudeanu şi Nicolae Corcheş.

O despărţire grea, dureroasă. Un cor ad-hoc îl slăveşte pe Crai, iar un apropiat prieten al său dă glas unui cântec de despărţire, în vreme ce clopotele băteau fără întrerupere. Săfi lipsit vreun moţ de la ceremonialul de despărţire de Avram Iancu? Greu de crezut. La căpătâiul Iancului continua să vină fete din munşi şi de la câmpie, între care, cu siguranţă, s-a aflat şi Marika, iubirea sa. Ardeau zeci de mii de făclii. Şi lângă trupul său, şi pe străzi, şi pe drumurile de munte bătătorite de Iancu, şi-n Blaj, şi-n Zlatna, şi-n Tg. Mureş, şi-n Clujul studenţiei. Peste tot! iar el, Avram Iancu, îmbrăcat în haine de “cavaler”, portul de sărbătoare al flăcăilor-morţi, înconjurat de poporul lui, de preoţi şi de cei mai apropiaţi prieteni, dormea adânc, ostenit de asprimea vremurilor ce i-a fost dat să le trăiască. Are chipul senin. E parcă gata să-I îmbărbăteze pe cei care ar dori să-l plângă: “Mă odihnesc puţin şi împreună trebuie să obţinem dreptate pentru neamul nostru…”

Lângă sicriu, e tot ce s-a găsit asupra lui. Un fluier, o scrisoare de îndurare către împărat, pe care n-a trimis-o niciodată şi o hârtiuţă îmboţită, pe care era scris Testamentul. Acea tulburătoare “Ultima mea voinţă”, datată “Câmpeni, 20 decembrie 1850”, semnată “Avram Iancu, advocat şi prefect emerit”. Vin moţii, se reculeg, se apleacă îndureraţi asupra sicriului, îi sărută mâna, îngenunchează, după care se retrag în mulţimea care a asediat pur şi simplu Baia de Criş şi Ţebea.”

 

Fragment din volumul Teroare în Ardeal

 

Vizualizări: 468

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Martie 15, 2018 la 7:56pm

Emoţionant!

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Octombrie 24, 2011 la 6:31pm
Avram Iancu a luptat pentru drepturile iobagilor romanai si maghiari din Transilvania...ba, a avut si gagica unguroaica...semn, ca romanii din popor cu maghiarii din popor s/au inteles bine intotdeauna...Numai unii visatori, mai traiesc in secolul patrusprezece...Haida, ha prostilor...da, cu Uniunea Europeana si globalizarea, cum ramane...ca voi..vreti stat in stat...da, vorba lui Mircea Dinescu...Ma, voi n/ati reusit sa va faceti drumurile sub statul roman, cum o sa reusit singuri...asa oameni prosti, unii, n/am vazut de pe vremea lui Hitler si/a luI Stalin...S/auzim de bine, avizilor de proprietati...ca ca cine o sa lucreze pentru voi...
Comentariu publicat de Petru Jipa pe Octombrie 24, 2011 la 11:55am

Ce-ar spune Iancu...

Ce-ar spune Iancu. . .
cand fluierul se stinge,
padurile au fost rapuse
de mintile inguste ,
au aparut dintr-un noian de fapte
oamenii rai conducatori de hoarde,
si tot ce am cladit prin revolutii
au transformat in involutii,
ca a fugit si ultima mioara
in alta tara…
Si oamenii ce se ascund de adevaruri
la umbra banilor, de-a pururi,
au transformat o urma de dreptate
in indolenta infipta pe la spate

Ce-ar spune Iancu. . .

,,Iancule mare, bravule tare
cu noi vei fi…
Doar o poveste ce nu mai este
peste ai tai fi“

Comentariu publicat de Iulian Marius Costache pe Octombrie 22, 2011 la 8:33pm

Felicitari doamna Elena, pentru acest text si mai ales pentru ideea avuta. Am un respect deosebit pentru acesti oameni, ma refer la moti. Nu pot intelege, evident fara sa generalizez, cum se poate ca in doua sute si ceva de ani sa devenim niste oameni fara verticalitate si sa ne lasam calcati in picioare. Revenind la Avram Iancu, el a fost dupa parerea mea, cel mai mare erou al Romaniei alaturi de maresalul Antonescu. Cand vreau sa - mi reincarc bateriile, ascult Stefan Hrusca si melodia sa "Tu Ardeal". Va mai astept si alta data, doamna Elena.

 

Cu respect.

Dipl. Ing. Iulian M. Costache

Comentariu publicat de Sanda Elena pe Octombrie 22, 2011 la 3:38pm
Si eu ma intreb daca au existat asemenea barbati. Avram Iancu nu s-ar fi plecat in fata Imparatului. Si cand ma gandesc ca Dl. Boc este nascut "in zona" ma intreb..., si iar ma intreb... Unde sunt barbatii de altadata? Raspunsul inca nu l-am gasit!
Comentariu publicat de Gross Tomas pe Octombrie 22, 2011 la 3:33pm
Minunată descriere ale acestei mare tristeţi. Sunteţi siguri că am avut asemenea bărbaţi? Din aceşti bărbaţi au ieşit "moştenitorii" de astăzi?!!! Nu-mi vine a crede că am devenit un popor de neruşinaţi care trăim pe spinarea celor multi, a celor săraci! Să ne fie ruşine!!!
Comentariu publicat de Sanda Elena pe Octombrie 22, 2011 la 2:54pm

Multumesc pentru aprecierile Dlui Iuga. Desi nu sunt nascuta in Muntii Apuseni, ma simt alaturi de oamenii greu incercati ai acestor locuri si incerc sa ii ajut atat cat pot, macar prin postarile mele.

Stiu ca in acest moment este finalizat un volum dedicat Craiului Muntilor, AVRAM IANCU, al carui autor este Dl. Lazar Morcan, fiu al locului. Volumul este o carte-album, ce va cuprinde numeroase ilustratii ale monumentelor, statuilor si placilor comemorative inchinate lui Avram Iancu, prefectilor si tribunilor sai. Inteleg ca autorii cauta sprijin financiar pentru editarea acestei istorii ilustrate, inedite, a Craiului Muntilor.

Comentariu publicat de IUGA NICOLAE pe Octombrie 22, 2011 la 1:47pm
                    Va sarut dreapta celor care si-au amintit de CRAIUL MUNTILOR. Vreau sa stiti ca noi cei de aici de langa TEBEA, care veghem la linistea somnului de veci a Eroului National, adunati in FLILALA ZONALA BRAD a Soc. Nat. Cult. Patr. AVRAM IANCU, punem bani din buzunarul propriu si din al unor binevoitori ca sa depunem o coroana la TEBEA sau la CASA LUI CRISAN. Aceasta in timp ce alte ONG-uri isi bat joc de statul roman pe banii bugetului tarii. Maine vom depune coroana la CASA LUI CRISAN (rascoala a inceput de aici in 1 nov. 1784) in amintirea Rascoalei de la 1784, pornita de aici din satul MESTEACAN si cu primii morti in satul CURECHIU Unde in amintirea celei mai mari miscari sociale a sec XVlll-lea, inainte cu 5 ani de Revolutia Franceza, si unde s-au produs primele fisuri in inchistatul despotism european, creand precedentul pentru ce urma peste doar 5 ani in Franta, din acea despotica Europa, sunt marcate aceste exceptionale evenimente prin cate o frumoasa dar mult prea simple troite facute de niste entuziasti prin anii 30 ai sec. XX. Daca aceste evenimente si aceste incredibile martiraje s-ar fi produs de exemplu in Franta, va garantez tuturor ca vizitatorii acelor locuri ar fi fost indemnati sa calce cu grija si smerenie pe granituri aurite si marmore uluitoare. La noi, pe locul bisericii de unde Crisan isi informa consatenii despre cele aduse de HOREA de la Dragutul de Imparat (ca sa folosesc expresia uzitata in zona) este acum pasune comunala si mai exista o cruce de lemn, cazuta intr-o parte. Multumesc cu mare respect initiatorului comentariului cat si comentatorilor pentru aplecarea asupra acestul fabulos si dramatic personaj istoric si pentru ca mi-a oferit posibilitatea sa va descriu cateva aspecte dintr-o fila de istorie contemporana, mai mult decat din vremile trecute si sa nutrim speranta ca vom reusi sa fim si noi sprijiniti de statul nostru macar la nivelul la care sunt sprijiniti unele ONG ale unor minoritati, chiar daca noi nu suntem decat a populatiei majoritare... Inchei aceste cuvinte pentru a avea timp sa descopar un sponsor pentru coroana pe care am comandat-o deja pentru comemorarea de maine, apoi pentru celebrarea de marti 25 oct. a OSTIRII ROMANE. Intre timp, muntii nostri aur poarta...
Comentariu publicat de Stănescu Aurel Avram pe Octombrie 22, 2011 la 12:08pm

Acum citiva ani am trimis primul meu text la revista Ecoul... facind abstractie de greselile literare ei mi l-au publicat in intregime. Nu l-am reluat dar poate intr-o zi ma voi invrednici fiindca merita..

 http://revista-ecoul.com/proza/aurel-stanescu-%E2%80%9Edincolo-de-adevar%E2%80%9C/   

Comentariu publicat de Sanda Elena pe Octombrie 22, 2011 la 11:49am
De-a lungul anilor si pana in prezent, am avut numeroase colaborari cu istorici clujeni. Am tehnoredactat pentru dansii, carti-document legate de istoria Transilvaniei. Am fost deseori miscata si oripilata de ceea ce am citit acolo. Sunt foarte multe lucruri care nu s-au spus si scris. Din pacate statul roman, probabil nici nu are interesul sa scoata la iveala niste adevaruri dureroase legate de convietuirea romano/maghiara pe teritoriul Ardealului, oferind bugete infime sau deloc pentru aparitia acestor carti. Fara a fii declarata sovina (am numerosi prieteni maghiari), voi reveni si cu alte texte legate de aceste lucruri. Istoria Romaniei trebuie cunoscuta asa cum a fost!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor