eu nici nu mă uitam 
ceva nu mi se potrivea strălucirea
să acoperim fereastra 
cu ce mai rămâne 
în timp ce țineam o mână pe perete ce neted
în aer erau baloane cu întuneric
și le spărgeam mai tremuram 
simțeam cum se zguduie și întunericul
poftele mele și bolboroselile
le târai până în colțul celălalt și scobeai cu degetul în zid
rămâneam văduvă un timp și mă legănam
îmi venea să spun din maiakovski
doamne cum te întorceai triumfător
eram fericită pulsul ți se auzea de departe
încercam să văd în întuneric
și mă țineam cu o mână de zid
să nu ne luminăm ne spuneam
iubirea mea

Vizualizări: 413

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de grecu constantin pe Noiembrie 21, 2013 la 8:17am

,,întrebări şi răspunsuri,

în spaţiu atemporal

sau acerbe înscrisuri:

IUBIREA-SENSUL NORMAL!

Comentariu publicat de Diana Adriana Matei pe Octombrie 30, 2013 la 2:37pm

frumos poem :)

Comentariu publicat de Ilona Braica pe Octombrie 27, 2013 la 11:47pm

Recunosc ca a trebuit sa citesc de doua ori ca sa pricep ceea ce sper ca am priceput bine. E vorba de doi oameni care fac dragoste, care se iubesc cu focuri de artificii  'baloane cu întuneric' sau ma insel ? Imi place felul tau de a scrie, desi mie acest mod de exprimare mi-e strain, e prea complicat pentru firea mea simpla, de asta mi-au trebuit doua lecturi, dar admir astfel de scrieri! Multumesc!

Comentariu publicat de Daniel Petrica pe Octombrie 27, 2013 la 4:27pm

Pare o imposibila desprindere din propria imaginatie sau ca si cum ai fi blocata intr-o incapere din care se poate evada numai cu o cheie potrivita sau de ce nu cu parola corespunzatoare daca extindem virtual subiectul poeziei tale dealtfel excelent scrisa. 

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Octombrie 27, 2013 la 3:13pm

Mulțumesc, Adriana! :)

Comentariu publicat de Adriana Moscicki pe Octombrie 27, 2013 la 1:36pm

big like!

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Octombrie 26, 2013 la 4:06pm

Adrian, evident că o astfel de iubire este o transfigurare... Iubirea are multe grade de manifestare însă... Un patos care vrea totul, ajuns la paroxism deci, ar fi unul dintre ele... Mulțumesc pentru opinia ta clară, fără rezerve.

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Octombrie 26, 2013 la 3:59pm

Vă mulțumesc Lilioara și Mara pentru sensibilitatea (de data aceasta venită din partea voastră) cu care ați privit poemul! 

Comentariu publicat de ilie adrian pe Octombrie 26, 2013 la 7:10am

  Poate ca trebuie si putina lumina adusa,in sentimentul de iubire...morbida si avida,de pastrare a partenerului cu orice pret,peste timp si peste un spatiu extrem de limitat,al unei inimi mari,care inobileaza sufletul unei persoane...nelimitate.Ma pune pe ganduri o asemenea ¨iubirea mea¨ de ¨vaduva¨neagra,vampirica.Putem oare trai si astfel de sentimente in realitate,sau doar intr-un execitiu mental,ce aduce mai degraba cu un negru cosmar al iubiri pacatoase?

Comentariu publicat de Lilioara Macovei pe Octombrie 25, 2013 la 9:43am

Trairile unui om sensibil si indragostit, se vad , se simt si se transmit.

Asta am vazut si simtit eu, lucru pentru care te  felicit!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor