Să plecăm dar...

[Ovidiu Vasile]

 

Să plecăm dar...

 

Haide-ţi, să plecăm cu toţii!

Să rămână,statu-n stat.

Să rămână,numai hoţii,

Cu systemul de rahat.

 

Ca-ntr-o grevă,generală,

În plecare ne unim,

Şi plecăm ,peste hotare,

Viaţa-n tihnă,s-o trăim.

 

Fără stresul,ce ucide.

Umilinţă-n orice pas,

Biruri grele,dări aiurea,

Glume proaste,fără haz.

 

Să plecăm odată,naibii!

Făr-a mai privii-napoi.

Umilinţa şi prostia,

Este boală,pentru noi!

 

Căci pământul, n-e rămâne!

Dar acum, e doar noroi.

Să-l,lăsăm să se mai zvânte.

Să respire,fără noi.

 

 

Care dragoste de ţară?

Ce-am avut şi ce-am pierdut?

Ce-i al nostru-i  pus deoparte!

Şi nu poate fi,vândut.

 

Să revină,strănepoţii

Când pământul s-a uscat,

Şi-au murit,dăunătorii

Cu systemul de rahat.

 

Nebunie de durere

Neamul trist şi masochist,

Care stă aici şi tace,

Umilit,sărac şi trist.