Pe zări cernite tăcerea s-a-ntronat

Şi picură cu stropi de întuneric

Cuprins de temeri în urmă am lăsat

Sositul ceas al unui timp himeric.

Şi-l sorb la nesfârşit ca pe-o uitare

Ca pe un plâns al arborilor goi

Un gând să-mi las de deznădejdi fugare

Pierzându-şi urma prin sufletul din noi.

Şi nu mai plâng ce n-are să mai fie

Nici fiorul ce o să mă poarte

Când bate-va un clopot de vecie

Ca un glas despărţitor de toate


Să spun adio? Ce gând întunecat

La-nceput de vis stând la o răscruce

Îmi stă destinul de timp crucificat

Neştiutor pe care drum s-apuce!

Marin Voicu

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor