mi-au trecut prin suflet ierni îngheţate

veri dogoritoare

dar primăverile

mereu aducătoare de lumină

le-aş pune zălog pentru nemurire

 

port în ochi cuiburi de heruvimi întorşi acasă

obosiţi de căutări inutile

 

inima mi-e verde

aşa cum numai pădurea ştie să-nfrunzească

obraznic

în noaptea de florii

iar tu

mă locuieşti pe fiecare ram

pe care îl întind spre cer

în speranţa că într-o zi îl voi atinge

 

hristos a înviat

îţi spun în dimineaţa aceasta de-nceput de viaţă

dă-mi mâna iubite

hai să ducem vestea

sufletelor îndoliate de tristeţe

niciodată moartea nu ne va mai aşeza în genunchi

eu sper

eu simt

eu cred

***

fiecare anotimp emană lumină

caldă

rece

poleit cu verde sau argintiu

pe toate le-am transformat în primăveri

și le-am botezat cu numele tău

 

serafimii ne-au brodat existența

cu lacrimi din cupele crinilor

fac palmele căuș să adun stropii de rouă

căzuți din spinii de pe fruntea lui Hristos

ca să transform în iubire tot ce ating

 

simt mugurii tăi plesnind

evantai

în cuibul ramurilor 

îmbătați de fantezia albastrului pur

 

noaptea de florii

e primăvara noastră

petalele se deschid spre cer

 

hristos a înviat iubito

hai să facem lumină în întunericul vieții

să urmăm calea destinului

pas cu pas

până în adâncul edenului

șarpele a fost izgonit

moartea a căzut sub coasă

eu știu

eu simt

eu cred

 

liliana trif & ioan grigoraș

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor