- Simt aripile moi sub promoroacă,

Dar pașii calcă ferm pe trotuar,

E toamna asta dură, nu se joacă

Când rupe file reci din calendar.

 

Aștept desculț un semn și-i mângâi fața

Destinului că poate s-o-ndura

Să tipărească cu absint prefața

Și să te-aducă-n visul meu cândva.

 

Salvați de vreme și de timpul care

Nu ține cont de niciun ritual

Să-ți desenez corăbii pe picioare

Și fluturași pe trupul senzual.

 

- Mă-ncumet să zâmbesc deşi paloarea

Obrajilor trădează cât de mult

Aş vrea, în zori, să-mi fii cuminecarea,

Că noi, iubite,-avem acelaşi cult

 

Al dragostei. E-o vreme inutilă

Ce se conjugă cu sau fără rost,

Penuria de flori şi clorofilă

E-un fapt divers. Ascunşi în adăpost

 

Vom trece de portalul întrebării

Şi doar retoric vom privi ‘napoi

Spre veri ce-au fost, când goi la ţărmul mării

Am invocat furtuni ce trec prin noi.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif 

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor