crestele muntilor vorbesc despre noi
primaverile se-nclina-n fata pasarilor.
pe umeri îti cresc aripi si pâna la cer
nu mai e atât de mult precum scrie-n carte.
gândul lumesc înspre zari nerostite
ma-ndeamna tacerea sa-ti traduc soapte
din florile de mai, tainele sunt ochii închisi
printre firele de ploaie
sunt altele, picaturi de mâine,
picaturi de pâine, primenite vorbe n-au rost,
rostul viului e sa traiasca
greu, mereu, peren, fara adevarul adevarurilor
ca mâine este si azi, ca peste ani va fi si mâine
ce conteaza ca ne-ndureram pentru fiecare creanga rupta
când padurea o sfâsie corbii
lupii nu dorm niciodata cu ochii închisi?

ridic mâinile spre cer si dintre nerostiri cer
sa nu mai merg pe spini în vise iar tu sa-mi faci
noptile nestinse, cu foc ce arde ca o para
am alungit-o pe cand lucram
olar în tinutul somnului fara vise de cristal!

oamenii nu mai stiu care-i tipatul luptei si care al focului
au uitat sa traiasca iar inima lor e bucata de iasca
daca îmbrac trup de pasare alba vad padurile de Sus, nu?
retoric întreb ca un mar verde, raspunsul e samânta padurii din mine...


Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 10, 2010 la 11:42pm
"oamenii nu mai stiu care-i tipatul luptei si care al focului
au uitat sa traiasca iar inima lor e bucata de iasca
daca îmbrac trup de pasare alba vad padurile de Sus, nu?
retoric întreb ca un mar verde, raspunsul e samânta padurii din mine..."

Profund poem exprimat prin simboluri, mi-a placut. Felicitari, Mini! :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor