cìnd nu mai ìnteleg nimic ìndrept capul spre cer

ramìn asa

ma uit ca un nerusinat ìn gradina lui dumnezeu

ìngrop de vie luna ìn ochi

ìmi mut stele pe creier

toti spun ca dumnezeu este tot ceea ce este

eu cred ca, ìn primul rìnd, dumnezeu

este tot ceea ce nu este

nimicul majoritar

venim si plecam undeva unde

inexistenta pentru cineva exista

pentru acel cineva

pentru stapìnul absentei

cad ìn genunchi si ma rog

iertata sa-mi fie 

prezenta

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor