PIATRA CA PERSONAJ AL ISTORIEI

 

 

Vine vremea în care scriitorul trage linia, o simplă linie, nevăzută,  parabolă a vieţii şi constată că au trecut 30 de ani de la debutul editorial, că deja au intrat în cetate 30 de cărţi semnate cu frigul din umbra sa, că faci parte din tribul serios al scriitorilor, că ai fost atins de bucuria premiilor, au fost ocazii memorabile pe care Victor Sterom le-a pus sub semnul poemului în volumul SAXUME apărut la Editura  „ Cartfil Tor „, Bucureşti – 2004.

În volumul acesta scriitorul a ales o formă fixă în care şi-a turnat aurul poemului, versurile de început sunt chiar titlul de poem, de fapt poemul şi numele său fac corp comun, s-au topit toate sub semnul unei spiritualităţi de maturitate.

Experienţele zilnice, marile şi micile idei care macină carnea poetului, tristeţile lungi ale vieţii, dar şi lumina discretă a speranţei, dragostea care ne bântuie ca vântul uşor al dimineţii, nu se vede, dar ne mişcă inima, toate sunt puse aproape definitiv în cuvinte de poet.

Se simte maturitatea poetului, tăria scrisului său şi salvarea care vine cu fiecare poem, volumul lasă semne prin cetate şi-n care regăseşti sensurile de pe urmă a lumii şi a omului marcat de îngerul discret al cerului.

Sunt poeme care au ceva de granit şi se fac de cristal sub ochii cititorului:

„ poemul şi-a adunat clipele sub el / cum păianjenul puterile - / s-a înmulţit sub formă de cruce/ l-am auzit cum se năştea / ca orizontul din mare / ca întunericul din amurg / să descrie tăcerea care mă doare / „

Trecerea timpului şi timpul care rămâne în ochiul poetului şi coboară în inimă, piatra ca personaj în istoria lumii, clopotul, vântul zilei, lumina simplă şi necesară a dimineţii, mecanismele trupului în căderea spre cer, umbra ca fiinţă trăind secret în carnea poemului sunt motive de rugăciune pe care Victor Sterom o pune în vers, dincolo de durere.

„ Stau în fotoliu şi aud / cum îmi ruginesc gândurile „ – prindere umbrei în palmă, plimbarea prin ruina unui imperiu, holograma nopţii, chiar moartea ca motiv de cercetare a trupului:

„ moartea iese în stradă / cum umbra şarpelui la amiază - // murmurându-mi numele / iar viaţa sare prin grădină / ca vrabie / după boaba de nisip /  cugetătoare … / „

Ultima concluzie a poetului, la vreme aniversară, este că timpul se scurge printre degete …în timp ce merge spre cer, înainte de a se stinge steaua, acesta este poetul – „ un crin plin de mister. „

Victor Sterom a dat măsură poemelor prin acest volum, iar formele stricte nu alterează esenţa ce rămâne vie, strălucitoare, el agreează aceste forme, se mişcă printre ele pentru a ajunge pe treptele catedralei spre dimineaţă.

„ Clopot împresurat de taine / cuvinte prelinse în blestem // când ating cerul/ cu aerul gurii mele / când spun spaţiului mut / că trec de mine în sus / că nici nu sunt / „ – poemul dă măsura tainei care marchează limitele poeziei. E poemul unui mare poet, poemul care s-a scurs printre degete, precum timpul …

Efortul spiritual al poetului este unul al biruinţei, cu plumbul la glezne ajunge în ceruri …

La Victor Sterom apare tema cerului ca mod de a atinge desăvârşirea, în lume totul pare limitat de durere, până şi cuvintele sunt mai grele ca piatra, volumul e o lacrimă târzie a unui poet care ŞTIE să spargă gheaţa de deasupra lacului, pe acest drum fără sfârşit …

 

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor