Scene din biografia fictivă a Poetului care nu poate fi înţeles. Se dedică lui Ion Mureşan


Heralzi întîrziaţi

îl căutau pe Poet.

Nici măcar

ultimul recensămînt al populaţiei

nu l-a găsit acasă.

*

Poetul care nu poate fi înţeles

tocmai confusionează

cetǎţenii

în centrul oraşului.

Poemul, poemul

unde-i poemul?

urlă isterizaţi cetăţenii

de vază

ai bătrînului burg.

Poemul nu există

răspunde Poetul

care nu poate fi înţeles.

El este dumicatul de pîine

pe care nu-l mai poţi înghiţi

din pricina cerşetorului.

*

Poetul care nu poate fi înţeles

Cetăţean de Onoare

al satului care s-a mutat încet

încet

în cimitirul din deal

stă la rînd, la moară

cu doi saci de porumb

şi trei de ovăz.

Blondă barba Poetului.

neaşteptat şi rece

vîntul rebel.

Pînă la prînz

părul Poetului a albit.

Apoi:

a mai săpat patru rînduri de

cartofi

a adunat, cărat, urcat, coborît

a pierdut

toate

buletinele de ştiri.

A aţipit cinci minute

învelit în Poemul uitat.

Nici măcar nu avea paşaportul

sub perină.

*

Cum se îmbogăţeşte Poetul

doar cu suferinţe!

Şi, deşi dăruieşte tuturor

din această avere

rămîne, încă, destul

moştenire.

*

Iată

Poetul, cum se mută

dintr-o placă memorială

în alta.

Primeşte o stradă.

Ministrul de externe

îi dezveleşte un bust.

Lumea îl aclamă

în contumacie.

Dar el vrea să ştie

de ce

nu mai înfloresc

magnoliile?

*

Niciodată nu se ştie exact

unde moare Poetul.

Poate că moare unde vrea el.

Sau poate că nu.

Importante sunt actele

ce trebuiesc întocmite

şi numărul de cifre

din codul fiscal.

Niciodată nu se ştie exact

cînd moare Poetul.

Poate că moare cînd vrea el.

Sau poate că nu.

Importante sunt taxele

ce trebuiesc plătite

şi numărul de litere

de pe piatra de mormînt.

*

Patru sute zece opt sute unu

nu e un număr.

Deşi, dacă îl formezi

cumva, la un telefon

s-ar putea să-ţi răspundă

Poetul.

Sau, dintre ziduri,

Ana.

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasile Gogea pe Noiembrie 4, 2010 la 5:43am
Multumesc, Valentin, pentru apreciere.
Comentariu publicat de Valentin Es Em Macaveiu pe Noiembrie 4, 2010 la 1:50am
Daca as hiperboliza ceva, as spune doar atat: metafora codata. Ati reusit un lucru extraordinar, dupa parerea mea, cu aceasta poezie. Un stil aparte de care nu am mai dat pana acum.
Comentariu publicat de Vasile Gogea pe Noiembrie 3, 2010 la 5:38pm
Multumesc frumos, Rodica!
Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Noiembrie 3, 2010 la 11:51am
...daca apuci sa il cunosti te pui pe asternut litere , Ion e unic, dar repetabil, ca ins apartinand unei specii pe cale de disparite,,,,,,,,poemul pe care il asteptam de la el vine, dar scris de noi, mai bine zis mirarea noastra il scrie ;
Ion e dovada vie ca poezia si-a gasit din nou un trup.
Comentariu publicat de Vasile Gogea pe Octombrie 31, 2010 la 9:23pm
Draga Adrian Alui Gheorghe,
multumesc pentru acest "mars" (deocamdata) in doi!
Multumesc si celorlati colegi pentru atentie si comentarii.
Comentariu publicat de iulia ralia pe Octombrie 31, 2010 la 8:45pm
momente ale vietii. linii ale operei care poate se citeau candva in palma.
este poezie ...
multumesc !
Comentariu publicat de adrian alui gheorghe pe Octombrie 31, 2010 la 6:43pm
Draga Vasile Gogea, uite că mă alatur şi eu provocarii tale şi las un text pentru Ion Mureşan, un fel de Mioriţă nouă, cu un alt erou care de data asta îşi bate cîinele ca să fie mai vigilent.


Covorul roşu

Numai şi numai pentru Ion Mureşan

Poezia lui nu se lasă, în general, scrisă,
prinsă în boldul literelor,
deşi mulţi vor să o vadă întinsă pe propriile
pagini, să o posede ei, ea să scoată
obişnuitele oftaturi de plăcere:
ah, poete, ah…!

Nu îmbătrîni lîngă mine, îi mai spune
poezia din cînd în cînd,
du-te şi înnebuneşte în numele tuturor

celor care nu au curajul să o facă,
vezi, dacă Rimbaud mai vinde arme, sau droguri,
cumpără şi tu ceva, pune-i o monedă în palmă,
are şi el, ca şi tine, atîţia cititori de crescut…

În declaraţia sa de avere
poetul a ezitat dacă să treacă poezia sau nu;
dacă ar trece-o, ar trebui să specifice dacă e un bun
dobîndit, dacă e moştenit, dacă e furat
de la lume,
– cea care se comportă, de altfel, destul de neglijent cu poezia,
o scoate noaptea afară ca pe o mîţă
de maidan…
(Oricum, dacă ar trece poezia la cîştiguri,
ar trebui să se treacă pe sine la pierderi).

Ciudat, foarte ciudat,
lumea îi întinde poetului
covorul roşu la plecare
nu la sosire, ca la atîtea alte ceremonii,
fîsticit poetul prinde un fir
şi deşiră toată gloria, o face ghem, metodic,
în final ghemul roşu i se rostogoleşte la picioare
ca o căpăţînă de zahăr. Dacă lumea se agaţă
de covorul roşu, din neatenţie
sau din disperare,
este şi ea deşirată,
făcută ghem şi rostogolită
ca o căpăţînă de sare.
Comentariu publicat de denisa ciaclan pe Octombrie 31, 2010 la 10:58am
"Poate ca moare unde vrea el"...Frumos spus. Macar moartea sa ramana numai a lui
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Octombrie 28, 2010 la 2:55pm
Da, Ion Mureşan... Dar şi d-voastră...
Cele şapte scene configurează perfect biografia anodină, partea vizibilă a vieţii " Poetului care nu poate fi înţeles ". A cărui adevărată " biografie " a trecut şi trece în opera sa.
Poemul d-voastră mi-a amintit de versurile despre Eminescu, scrise de Nichita Stănescu :

" Atâta să nu uitaţi:
că el a fost un om viu
viu,
pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitaţi
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ştofă.

Atât să nu uitaţi, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină.

Atât să uitaţi ! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitaţi ! "
( " Eminescu ", în vol. " Belgradul în cinci prieteni ", Ed. Dacia, Cluj, 1972 )

Asta apropo şi la cei care-l închid pe poet în tipare, încă din timpul vieţii, " mortificându-l ", iar după moarte îl păstrează într-o raclă, din care-l scot doar la aniversări... În cel mai bun caz ... Că au fost şi propuneri de-a-i arde o parte din operă... Ca şi cum, cu opera unui scriitor ar fi ca şi cu mintea omenescă, care, uneori, ce-i drept," nu-i tătă bună "...
Cu stimă.
Comentariu publicat de Ion Burhan pe Octombrie 28, 2010 la 5:32am
poetul surprins între ipostaza de mistagog dar şi de supravieţuitor, cu sacii de grăunţe ale seminţelor de cuvinle care vor fi însămânţate pe ogorul viitorului. Desigur, obligatorie, jerfa unei părţi din tine, a jumătăţii frumoase.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor