- Ţin pumnii strânşi căuş s-adun în ei

Fluiditatea orei care plânge...

Ţi-or fi vorbit de mine flori şi zei,

Poemul scris cu lacrimi şi cu sânge?

 

Sau noaptea ce-şi prelinge peste geam

Întunecatul păr cu luni impare

Ţi-a spus, cândva, câtă nevoie-aveam

Să vii pe pragul inimii cu soare?

 

Iubirea mea e-un fel de anotimp

Ce-ţi umezeşte buzele cu rouă,

În versul tău întorcerile-n timp

Despart poteca gândului în două.

 

- Frământ în palme lut şi lacrimi reci

Să-ţi pot zidi un templu-n Santorini,

Promite-mi că de-acolo n-o să pleci

Şi-n dimineţi vei număra măslinii

 

Sub care-am înnoptat visând că-n zori,

De vei lăsa ferestrele deschise,

Îţi voi aşterne roua din bujori

Pe coala unor gânduri interzise

 

Şi-apoi le voi închide-n cartoteci

Să-ţi aminteşti, iubito, când vei plânge,

Sub paşii tăi cuvintele-s poteci,

Iar eu le-am scris cu lacrimi şi cu sânge.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor