SCRISOARE ANONIMĂ DESPRE CAFEA, DESPRE LITERATURĂ, DESPRE POLITICĂ, DESPRE PARAPANTĂ ŞI DESPRE PIETRELE CÎNTĂTOARE

Dragă tanti Florica, poate că te miră scrisoarea mea, scrisoarea unui om pe care abia dacă l-ai cunoscut întîmplător dar pentru care ai o importanţă cu totul specială, şi nu neapărat numai datorită nostalgiei ce mă apucă la gîndul aromei cafelelor braziliene adevărate pe care mi le preparai. Importanţa dumitale, tanti Florica, scuză-mă, te rog, dar poate că nu îţi dai seama, este aceea a unui suflet pereche care îmi eşti, care îmi poate reflecta propriile nelinişti, a unui suflet deschis tuturor tainelor lumii, capabil să participe cu emoţie la expediţia nesfîrşită a spiritului către nicăieri. Şi atunci, cui altcuiva m-aş putea adresa în chestiunea asta delicată? Mă obsedează, îţi mărturisesc cinstit. Îţi scriu, deci, din Pucioasa, unde lucrez acum la staţia de concasare, o instalaţie destul de absurdă, dacă te gîndeşti că la început credeam că acţionează mai mult asupra conştiinţei mele decît asupra pietroaielor de toate formele şi culorile ce ne sînt aduse, ni se spune, uneori chiar din inima pămîntului. Ce mă stresează este că nu ne este indicată întotdeauna sursa pietrelor. De unde, din inima pămîntului? Din strănătate? De la noi? Nu este ciudat că nu ni se spune? Unele au forme clasice sau moderne, au culori armonizate savant, ca să nu mai zic şi de rocile avangardiste amintind de stilurile unor artişti cunoscuţi. Ştiai că fragmentele astea de materie inanimată pot fi calde, chiar fierbinţi, şi că spargerea lor produce sunete ce ar putea fi asemuite unor gemete de durere? Dar am să-ţi vorbesc, poate, mai tîrziu despre munca mea. Mă întreb acum în ce măsură îţi mai aminteşti de mine. Ia gîndeşte-te puţin, eu sînt persoana care stătea uneori la bar, pentru că îmi plăcea mult să simt cum îmi atîrnau picioarele pe deasupra pămîntului, pe deasupra duşumelelor, în timp ce mi le legănam de parcă aş fi plutit cu parapanta. Mă vezi acum? Aşa, aşa, ai dreptate! Eu eram tipul cu ochelarii aburiţi de emoţia pe care mi-o producea întotdeauna încărcătura ideatică a convorbirilor literare, în timp ce scrutam plin de încîntare fizionomiile expresive ale clienţilor dumitale atît de aparte, scriitorii, oamenii aceia aerieni, străvezii, bîntuiţi de inspiraţii dintre cele mai ciudate, de nostalgii fecunde, de viziuni posibile doar în minţile lor sensibile, înalte, culte, preocupate de condiţia umană. Ai dracu’ scriitori! Ce te mai ameţesc!

 

Continuarea pe www.ruralconnection.blogspot.com

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Martie 27, 2011 la 12:55am

I-auzi ''tanti FLORICA''!  I-auzi-o si p-asta...http://www.youtube.com/watch?v=NaBvKE-gILM&feature=related

Pace si iubire...

C M

Comentariu publicat de Gabriel Bădică pe Martie 24, 2011 la 12:57pm
Stimati cititori si cititoare, sunteti atat de generosi cu vorbele bune la adresa acestui textulet, ca ma speriati! Dar ce-am facut? Mai bine nu-l scriam! Altfel, ma bucur ca va place...
Comentariu publicat de Monica Mureşan pe Martie 24, 2011 la 10:31am
Onorabililor, scrisoarea asta anonimă o "semnez" şi eu, ea poate face înconjurul lumii şi marea majoritate a cititorilor ei vor avea impresia că parcă şi ei au scris măcar o dată o asemenea anonimă "colectivă". În spatele colocvialităţii se ascunde un spirit de observaţie viu dublat de un condei priceput şi îndelung exersat iar uşurinţa cu care scrie ascunde sau sugerează tocmai acest exerciţiu aplicat. Sugestiile nu sunt de sine stătătoare ci ele însoţesc şi se împletesc în text, fiind bine dozate - vezi portretul scriitorului. Abia spre sfârşit textul se diluează, sugestia alunecând în simplă aluzie (intrarea în politică, neexploatată nici suficient şi nici prin simbol, simbolistică şi efecte realizate prin diverse asocieri). Probabil textul se va relua din acest punct... uşor schematic şi cam familiar. Dar chiar şi după o primă citire îţi dai seama că autorul şi-a găsit stilul, ştie să şi-l cultive şi are şi cu ce, de aceea nu îi e teamă să abordeze teme generale pe care le particularizează. Foarte interesant şi cum reconverteşte anonimatul în individual, invizibilul în vizibil! Felicitări!    
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Martie 23, 2011 la 8:05pm
”Ai dracu' scriitori! Ce te mai amețesc!”....frumos.
Comentariu publicat de Radu Cornelia pe Martie 23, 2011 la 5:12pm
Chiar daca mesajul e usor nu stiu ca intelege tanti Florica din el
Comentariu publicat de Radu Cornelia pe Martie 23, 2011 la 5:09pm
Interesanta abordare.
Comentariu publicat de seul alexandru decebal pe Martie 23, 2011 la 5:42am
mi/a placut textul.Atat, si nu intru în detalii!
Comentariu publicat de Dumitru Nicusoara pe Martie 22, 2011 la 10:11pm
Interesant! Asteptam continuarea, mie chiar mi-a placut stilul de abordare . Succes in continuare!
Comentariu publicat de caterina scarlet pe Martie 22, 2011 la 8:23pm
ca anonimă e bună dar tanti florica nu cred că are timp de la tejgheaua ei înfloritoare purificată de denominarea leului să dea-n lecturi ciudate cu parapante-știe de ele din  ultimul concediu petrecut la interlaken!-și cu pietre cântătoare -aici face asocierea cu filmul american ,,ce se întâmplă doctore?,, cu barbara și ryan ...care barbara?știe ea tanti florica!merită să-i mai scriem câteva anonime, printre care i-o trimit și eu mai pe scurt:,,te iubim, tanti!,,
Comentariu publicat de Gabriel Bădică pe Martie 22, 2011 la 8:19pm
Multumesc mult pentru comentarii, sunt incantat ca va place. Tanti Florica spune ca, daca mai gaseste ceva prin sertare (s-a apucat de curatenie), ne va pune textele la dispozitie. 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor