Scrisoare către F I U L R I S I P I T O R

Scrisoare către

 

FIUL RĂTĂCITOR

 

-  Fiule, a venit vremea să citeşti în "Cartea vieţii tele"

Să vezi ce mi-ai lăsat pentru liniştea bătrâneţii mele...

Un om este dator, aşa cum datina ne porunceşte:

Pământul pe care-l are, copile, dacă-l munceşte,

                        

Rod poate aduna din belşug, pământu-i roditor şi bun,

Îi dă să aibă ce mânca. Este povața bătrânilor ce spun:

Pentru a gusta fructe bune, aduci un pom și-l sădeşti,

Îl sapi, îl uzi, și mi-l stropeşti, după-aceea-l altoieşti…

 

El, primăvara, când dă-n floare, podoaba lui îţi arată

Să poţi ca-n suflet să te bucuri, cum eu făcui odată…

Un fiu, să-l am în preajmă… să mă mândresc la toţi,

Când în livadă voi munci, înconjurat de mulți nepoţi.

 

Dar... pentru a-mplini ce spun străbunii şi părinţii,

Fă-ţi casă nouă, băiete!… şi asta, înaintea nunţii.

Când soţie ţi-ai luat, bine-ar fi, câțiva copii să ai;

Ce viaţă-i aceea fără urmaşi! Cu cine o să stai?

 

Tu ştii, copilul meu, că-n an avem atâtea sărbători?

Vino-n satul tău! Te-așteaptă fraţii, părinţii şi surori...

Acum, te rog, feciorul meu, să nu-mi iei vorba-n râs!

Deschide "cartea vieţii" și citeşte-mi tot ce-ai scris.

…………………………………………………….........

-  Bun părinte, te ascult, "cartea vieţii" am deschis:

Prima pagină e albă..., n-am avut nici timp de scris!

În toată cartea, ce să spun? Sunt un fel de aventuri;

Ce era să scriu, bun tată! Am umblat ca prin păduri...

 

Priveam coroanele de crengi; cine frunza-ar număra,

Dacă umbra îl ascunde? Tată, tu cunoşti pe careva...

Să se-apuce a lucra fără sens? Ce rost ar găsi că are!

Viaţa şi aşa e scurtă... totuşi, îţi răspund la întrebare.

                                              

Pe acasă n-am  mai dat; un viţel de unde-aveai...

Să-l tai și să mă primeşti, cum din Biblie-mi citeai?

Găini…, nu cred să mai creşti; porumbu-i scump;

De arat n-ai mai putut, şi cu ce să ieşi în câmp?...

 

Să-i plăteşti, vrea fiecare: totu-n bani se cântăreşte;

Nici aicea unde sunt, crezi c-am dus-o-mpărăteşte?

Bine-ar fi să am copii!… Ce le las să moştenească,

Dacă-n ţară-i sărăcie, cum pot ei ca să trăiască?...

 

Of!.. dacă era bine-n ţară, aş fi plecat de nebun?…

Iar pe aici nu-i casa mamei, frate nu-ţi e un străin.

De aveam câţiva copiii, îmi făceau necaz şi mie...

E de-ajuns ce-ți făcui eu; Numai Dumnezeu mă ştie

 

Ce-ndurai, şi ce gust are pâinea pe care-o mănânc…

Nu puteam să scriu în carte, nici aminte să-mi aduc;

Supărări copii fac, iar părinţii, tu ştii bine cât îndură;

Nu-i mai bine să n-am grijă? De aceea nu mă miră

 

Că în “Cartea vieţii mele”- paginile nu sunt scrise;

Te întreb, cine ȚARA o vându, şi cu ură o distruse?

Tată, mă crezi fără suflet, că-s hain, nu te iubesc!…

Îmi e greu să-i văd cum fură și mereu se pricopsesc.

Închid cartea care-i goală, doar coperta aminteşte

 

Despre-un nume de român care-ntruna rătăceşte…

De-o vrea Domnul vreodată să mai vin la tine, tată,

Jur, pe mișei nu-i voi ierta!... Tinerețea mi-e furată.

 

Şi ca mine sunt atâţia pribegiţi, care ţările colindă;

Cu norocul n-au dat mâna, că întruna îi tot plimbă

...Pe sub cerul ce cuprinde marea şi pământul tot;

Copii rătăciţi ai soartei..., care-n ţara lor nu pot

 

Să muncească pentru-o pâine; nu au casă de dormit;

Asta ne-au făcut tâlharii! Tată, iar poporul ce-a trudit...

Să cerșească e lăsat, când din neam în neam eu ştiu:

Pe străini pofteam la masă, le dam hrană, vin şi grâu,

 

Şi din suflet, a lor mână le-o strângeam cu prietenie;

Spune de mai poat găsi astăzi dragoste şi omenie?

În zadar caut trecutul, e pierdut. Mamă dragă, Românie,

Să te schimbi, cu toți am vrea, că și Dumnezeu o ştie.

 

Dacă mor, am o dorinţă, scrie-n cartea mea atât:

Dor îmi e de tine, tată, şi de-al măicuţei mormânt!

Şi în loc de epitaf, să scrii: Duşmanii-nrăiţi să piară!

Tinereţea mi-au mâncat şi m-au alungat din ţară."

 

                                                                              

     - Tată, de câte ori auzeam că se cântă CIOCÂRLIA *compusă de Angheluș Dinicu, frate cu Grigoraș Dinicu, cel care a făcut-o celebră în lumea întreagă, plângeam în hohote.

 

Romanian Skylark music as played around the world

 http://www.youtube.com/watch?v=627Ax9rUfKo

 

 

 

 

 

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor