Remus Valeriu Giorgioni

SCRISOARE DE LA POLUL VEST
prietenilor mei blânzi şi puri
ca un văl de chiciură
peste păduri

Am păşit aseară afară din iglu-ul meu de singurătăţi şi betoane să arunc în marea uitării gunoiul (jegul balastul şi zgura) cum glăsuieşte Scriptura şi iată-mă deodată păşind pe o scară de puf direct în realitatea alternativă de răcoare şi duh că prea se făcuse totul în jur ca un spirit un mugur albastru – nu tu hârtii şi gunoaie cadavre de câini şi pisici leşuri de plastic peste viaţa noastră imundă care cotidian ne inundă se scurgea dintr-un burlan de slavă şuvoi de lumină extramundană ca dintr-o fereastră-rană roi de îngeri aiuritori învârtejindu-se-n jurul neoanelor de pe stâlpi până-n zori dând târcoale planetei în rotocoale - de puritate - cad fulgii pe pământ cât cepele de parcă şi-ar alăpta inorogii mânjii şi iepele (cu lapte de tânără parcă) trece zăpada troznind din toate încheieturile ca o arcă - arcă de pâslă de parcă s-ar fi rupt izvoarele Adâncului toate cu heruvimi şi cu roate-n roate şi s-au deschis stăvilarele cerului până-n adânc de ungher

ninge-n buiestru ecvestru fără căpestru
circumterestru
ninge eliptic – verbal dar şi scriptic – ninge apocaliptic
ninge ca-n marii ruşi şi în Gib Mihăescu

fulgii coboară din cer pe o scară
din bârne de aer şi ger o scară de sfoară
-mpletită din maţe de înger pelin şi nucşoară şi scorţişoară
(aşa înmiresmat binecâuvântat şi sfinţit
este aerul de afară !)

... înger intrat în sevraj şi hipotermie
adăpat cu tot laptele Căii cu vuietul văii…
ninge de-aseară nebun
cu milioane de îngeri peste câmpie
ninge la scară cosmică neplanetară

ninge fantastic monastic elastic şi drastic
ninge encomiastic…

şi atunci mă trăzni din senin trăznetul stelei Alcor (şi Pelin) un ţurţur de gheaţă pirpiriu ca un capăt de aţă îmi străpunse axonii dendritele neuronii ca un glonţ de cristal – înger pur - îmi atinse glanda mea pineală ochiul-de-duh cordul din cerebel era EL momentul de gheaţă văruit cu var stropit cu imaculare şi atunci am ieşit din ceaţă…


*

NINGE de-aseară-n cartier
până-n maidanul dintre blocuri
(şi pân-la margine de cer
pe-alocuri…)

ninge cu mei şi cu păsat
pubelele s-au luminat
gropile negre din asfalt
cu bitum alb echipele de îngeri
le-au astupat

ninge pe case şi pe şuri
ninge pe oase şi pe muri
cu mană albă din cereştile
Scripturi

se lasă-alene peste burg
unicitatea unui fulg
se lăfăie şi se răsfaţă
cristalizat în flori de gheaţă

ninge din cerul cel mai nalt
pe macadam şi pe asfalt
şi ninge parcă de-din vară
cuarţ şi mică selenară
ninge din cerul cel mai sus
pe-al universului sfânt fus

NINGE pe Urse şi pe urşi
iar aştrii pe pământ sunt scurşi
zăpezile de-acum un an
au troienit Aldebaran
zăpezile de-acum un veac
acopăr Raliţe şi Rac -
acoperă întreaga zare
planetele sunt tot mai rare
în cosmosul înzăpezit
împotmolit în văi de mit
... dinspre cuprins spre necuprins
iar Orionu-i tot mai nins

şi crivăţul cu duh de ger
împinge Carele pe cer
iar Carul Mic şi Carul Mare
deschid o pârtie pe boltă
şi fac cărare-n strada mare

nămeţi şi ceţi ne vin
călări pe zmee
departe din Casiopee
viforniţa e duh de zmeu
ieşit pe coş din Empireu
când plugurile pe Alcor
deszăpezirii îi dau zor
iar Calea nu mai e de Lapte
ci de nămeţi
de pâslă
şi de şoapte

Aho-aho şi lerui ler
copii şi sănii sar pe cer
se-nalţă-n slăvi şi se avântă
cu avalanşele la trântă
vai mie! lumea e bolnavă
răsare-un duh picat din slavă
şi pune-n loc de Prunc un Moş
care se lasă-n jos pe coş…
*
NINGE de-aseară-n cartier
şi până-n margine de cer
ninge pe lance şi pe scut
zăpezile s-au aşternut
zăpada-i ca un început…

zăpada-i ca un început
de ere blonde şi eoni
ninge cu zimbri şi bizoni
cu zimbri albi cu sânge pur
un vis-de-alb-şi-abajur
… pe cerebel şi pe meninge
de astă toamnă ne tot ninge

ninge pe lance şi pe scut
copacii îngeri s-au făcut
cu chiciură pe creştetul de lut
strigoi şi spectre hohotesc pe cracă
înfolfolite-n promoroacă

se lasă iarna pe păduri
ninge pe case şi pe şuri
noi, zgribuliţi în ger
visăm la ochi de înger
mai rupţi de ore şi mai puri

… NINGE din veac în cartier
şi până dincolo de cer
cu bărbi de magi şi astrologi
cu pene moi de inorogi
de-ţi vine să şi plângi…
de-ţi vine să şi plângi…

de-ţi vine să şi plângi
să te şi rogi!

Vizualizări: 109

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Iunie 28, 2013 la 9:30am

Ce ninsoare mănoasă! Și, uite, o găsesc în miez de vară. Ai o formidabilă ușurință de a „prinde” rime (din cele nu tocmai la îndemână). Iar finalul e fain de tot. Felicitări!

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 26, 2012 la 8:32am

Interesantă completare a versurilor cu proza...De-ţi vine să şi plângi,să te şi rogi...profund.

Comentariu publicat de REMUS VALERIU GIORGIONI pe Ianuarie 14, 2011 la 2:23pm

mĂ PREABUCUR CĂ, DUPĂ UN AN ŞI CEVA s-a găsit toruşi cine(a)va...

(O Doamnă se răcorise cu ea ast-vară...)

Încă mai aştept o colaborare la revistuTZa numită!!

Comentariu publicat de Ion Scalen pe Ianuarie 14, 2011 la 11:51am

Admiraţie (şi invidie  volitivpozitivconstructivă)!

Cu stimă, Ion Scalen

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor