SCRISOARE DESCHISĂ TÂLHARILOR CARE MI-AU SPART LOCUINŢA DE LA ŢARĂ


       Voi mă cunoaşteţi pe mine... Eu nu vă cunosc (încă) pe voi... Mă cunoaşteţi mai bine decât vă cunoaşteţi buzunarele în care suflă vântul şi spun asta prin analizarea modului în care aţi operat. Mă cunoaşteţi perfect de bine... Ştiţi necazurile mele, ştiţi că nu am furat nimic de la nimeni. Ştiţi că muncesc cinstit şi că tot ce mi-am cumpărat de-a lungul vremii, inclusiv combina muzicală pe care mi-aţi „şutito” (ca să folosesc un termen de-al vostru) este cumpărată cu bani munciţi... Mă cunoaşteţi bine, poate sunteţi chiar prietenii mei în faţa  cărora de multe ori mi-am deschis sufletul şi pe care din puţinul meu i-am ajutat de multe ori cu toată inima ştiind că de la mine vine puţin dar de la Dumnezeu mult. Poate sunteţi cei pe care i-am pus la masă, i-am adăpostit şi i-am omenit creştineşte aşa cum am învăţat de la părinţii mei (Dumnezeu să-i odihnească!) şi voi ca nişte Iude, m-aţi furat... Nu vă gândiţi, voi nu aţi furat doar o combină muzicală... Prin gestul vostru mârşav mi-aţi furat copilăria, adolescenţa şi încrederea în oameni. Aţi întinat o casă de ţărani gospodari care atât cât au trăit, cu mari greutăţi şi fără să fure de la cineva un cui au  muncit, au crescut şi educat trei copii în spiritul iubirii de aproape şi cu frică de Dumnezeu, ceea ce părinţii voştrii nu a făcut-o cu voi. Aţi rupt uşa cu levierul şi aţi răscolit locuinţa la maxim sperând să găsiţi averi care numai în mintea voastră bolnavă există. Ati răscolit o bibliotecă care numără peste 1400 de cărţi dar... nu aţi „şutit” nici măcar un volum să vă mai cultivaţi. Nu aţi „şutit” nici măcar o Biblie din cele trei pe care le am să o deschideţi să vedeţi că aţi încălcat una din cele zece porunci care spune: „să nu furi”... Nu vă ştiu dar vă simt, sunteţi calmi în fapta voastră sperând că nu veţi fi descoperiţi vreodată... Sunteţi calmi în prostia ce aţi făcut-o la adăpostul nopţii şi consideraţi că întunericul va fost mantia salvării... Însă aţi uitat un lucru: cineva va văzut, vă cunoaşte şi vă ştie faptele ticăloşite. Şi acela este Dumnezeu... Vă va lovi când nici nu vă  aşteptaţi deşi eu mă rog să vă ierte. Nu visaţi, poliţia vă va descoperii curând pentru că aţi lăsat urme. Şi atunci nu o să vă cer nimic pentru că aşa cum spunea R. Kipling: ... nu poţi lua ultimul galben al unui sărac / când din el şi-a întocmit comoara”...  Atunci nu o să vreau nimic de la voi decât să vă privesc viclenia din ochi şi să vă spun: ...”vă mulţumesc, prieteni”...

Vizualizări: 11

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor