Mă rog acum, stăruitor şi fierbinte, când pacea în lume nu există. Simt deasupra creştetului ameninţarea clipă de clipă. Ah, de ce în momente precum acestea nu eşti cu mine? Dacă n-am să te mai văd? O îmbrăţişare ar mai atenua spaima, ideea, durerea.
Am adunat ani la rând curaj şi forţă. M-am aruncat în luptă ca un soldat neexperimentat, totuşi. Aştept ca în fiecare clipă să se întâmple ceva. Îmi îngheaţă sângele în vine. Voi mai ieşi din această stare alarmantă? Cât va mai dura? Până când? Zi şi noapte aud obuzele bubuind.
Eram tânără, îndrăgostită. Mi se pare c-am îmbătrânit în aceste luni. Experienţa războiului e cruntă. Am momente în care nu mai ştiu cine sunt. Şi totuşi, trebuie să rămân lucidă pentru atâtea suflete care de ceva timp s-au rătăcit.
Cât aş vrea, strângându-i în braţe, să le mai alin din neputinţe. Doamne, e atât de greu! Tot ce-mi propun se năruie şi mă trezesc de la un minut la altul în situaţii inedite. Închid ochii pentru o clipă, dar nu-i pot ţine aşa mult timp. Trebuie să acţionez cât mai repede. Sunt atâtea trupuri care cad secerate.
Războiul a băgat spaima şi groaza în oameni. Aş vrea să nu-i mai văd panicaţi şi alergând fără scăpare. Sunt imagini care nu mă lasă să dorm şi care-mi provoacă coşmaruri când reuşesc să aţipesc.
Momentele de răgaz nu există. E stare de alertă, dragul meu. Şi te port pretutindeni. Printre răniţi, îmi dai puterea de a-i obloji şi de a-i mângâia cu o vorbă bună.
Te iubesc cu şi mai multă stăruinţă şi această iubire mă motivează să nu abandonez lupta alături de aceşti oameni care nu mai văd scăpare din ghearele morţii.
E stare de asediu. Îi încurajez continuu şi nu renunţ în a avansa de la un rănit la celălalt pentru a acorda îngrijire pentru cât mai multe trupuri rănite şi suflete mutilate.
Îmi păstrez demnitatea în faţa oamenilor care mă roagă cu lacrimi fierbinţi să-i asigur că există scăpare şi că vor fi bine. Plâng de neputinţă, fiindcă majoritatea pier. Cui să mai cer îndurare? Am obosit să mai strig către cer...
Apari iar ca o lumină de speranţă. Ai culorile Crăciunului. Şi aici e Crăciunul. Printre patimi şi dureri, ard două felinare. Câţiva copii răniţi se tânguiesc şi-şi strigă mamele întruna. O fetiţă mă prinde de mână şi mă pune să-i promit că va supraveţui.
Doamne, câtă responsabilitate îmi iau! O asigur că va fi bine şi reuşesc să-i stabilizez starea. Peste încă vreo două ore, pare să se simtă mai bine. Se ridică şi îşi îmbrăţişează mama, care se află două tărgi distanţă de noi.
E prima biruinţă pe ziua de astăzi. Pe mama ei nu ştiu dacă voi putea să o salvez. Deflagraţia o spulberase aproape cu totul în încercarea de a-şi salva copila. Le privesc. Câtă dragoste în aceste fiinţe! Peste câteva minute o pierdem pe mamă. Mă dor strigătele şi disperarea copilei. Lacrimi curg şiroaie şi par să nu contenească. Mă dor şi ochii care mă privesc şi par să mă acuze.
În război am învăţat, dragul meu, că dragostea e puternică şi-n momentele de cumpănă şi durere; dar şi dincolo de moarte. Te invoc întruna şi fiecare moment îl simt ca pe o luptă cu sine. Suntem parcă contratimp. Ne ocupăm de unii răniţi, în timp ce alţii aşteaptă la rând şi ne privesc striviţi de neputinţe şi durere.
Personal insuficient. Ţi-ai dori în clipe precum acestea să ai mai multe perechi de mâini şi să ajuţi cât mai mulţi oameni. În momente precum acestea nu mai simţi că eşti obosit. Fiecare secundă e o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Sper să-nţelegi cât îi iubesc pe aceşti oameni şi că nu egoismul m-a purtat departe de tine. E atâta rană în lume care trebuie tămăduită. Aş vrea să rămâi înţelept şi să mă iubeşti pentru cum sunt în clipa de faţă.
Durerea e atât de amorţitoare. Văd o copilă cum ţine în braţe trupul mamei. Un trup fără viaţă. Un trup care mă-nfioară. Un trup care până adineauri mai vibra. Mi-am strâns inima în mine şi simt că spaţiile în care acordăm primul ajutor au devenit un fel de cimitire umane.
Am avut un vis. Să ajut, să tămăduiesc. Un vis căruia încerc cu fiecare suflet salvat să-i dau aripi. Trupuri laolaltă îşi găsesc odihna. Ah, viaţa e atât de scurtă! Să încercăm să ne bucurăm de ceea ce avem.

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor