despre dumnezeu…numai de bine
mama susţine în continuare că e ruda noastră,
că semănăm leit cu el
şi tu
şi eu.
să îţi spun neapărat când te întâlnesc:
sângele nu se face
apă la moara
unor păgâni ca noi.
ce? parcă în cimitir nu mai eşti om?
să ne băgăm minţile în cap, diogene,
moartea nu a fost niciodată o scuză
pentru cei care nu vor să creadă.

mama i-a iubit întotdeauna pe străini,
începând cu mine.
vezi? şi dacă mâine te-ai ascunde în cer,
tot copilul meu ai rămâne.
are şi Dumnezeu necazurile Lui,
nu trebuie să le ştii tu pe toate.

tac şi aşa să taci şi tu.
sunt oameni care înţeleg iubind,
lucruri pe care noi nu le putem iubi
nici măcar atunci când le-am înţeles.

dacă aş fi pentru o zi mama mea,
l-aş coborî pe dumnezeu pe pământ
cu tot cu rai.

Vizualizări: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor