Scriu un sonet. Deplină amăgire
Că prin canon mai liber mă voi face.
Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi place,
Modest cârpaci de vorbe şi iubire

Un gând buimac într-un ungher îmi zace
Şi nu-i găsesc firava limpezire.
Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire
Şi mă aruncă-n lumile opace.

Trec voci cerşind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată.

Când verbe-n cuget tainic mă sfinţesc,
Nu-mi amintesc de mine niciodată.
E semn profund că-ncep să mă trezesc.

Vizualizări: 128

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Munteanu pe Decembrie 15, 2009 la 5:03pm
În problema curajului, este ceea ce spunea şi Marin Mincu pe coperta celui de-al cincilea volum de sonete pe care îl voi lansa mîine la Braşov ( Femeie !... 50 de sonete de dragoste, la editura Minerva). Dragul şi neuitatul meu profesor de la facultate, Dumnezeu să-l odihnească, vorbea despre faptul că reuşesc să menţin treaz intereseul cititorului pentru un gen liric revizitat, astăzi, doar de cei mai curajoşi.
Mulţumesc pentru citire aplecată şi pentru împăcarea pe care mi-o produci cu mine însumi, cel ce, din când în când, chiar are nevoie să ştie că nu e singur.
Comentariu publicat de Adrian Munteanu pe Septembrie 29, 2009 la 6:32pm
Mulţumesc de apreciere.
Fac si eu notă discordantă, dar am ajuns să fiu mându de asta.
Comentariu publicat de FLORIN LEAHU pe Septembrie 29, 2009 la 6:11pm
scrieti niste sonete superbe. sunt placut surprins si incantat cand vad ca mai sunt poeti care tin la "canoane"
Comentariu publicat de Adrian Munteanu pe Iulie 26, 2009 la 8:54pm
Şi gândurile mele asemenea, unei cititoare sensibile.
Comentariu publicat de valentina pe Iulie 25, 2009 la 11:27am
"Trec voci cerşind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată."
...............
"Când verbe-n cuget tainic mă sfinţesc,"... spune poetul -
fără împotrivire "cerşind cărarea neumblată" - caută şi speră
să culeagă mireasma cuvintelor -floare ce-aşteaptă în cărare
pe cel ce ştie a împleti armonia, frumosul, ineditul cu gingăşia
şi fragilitatea trăirilor...
versuri aurifere, de mare rafinament ...
mereu o încântare...
gânduri frumoase de la
valentina
Comentariu publicat de ovidiu oana pe Ianuarie 28, 2009 la 3:48pm
Postarea aceasta, domnule Munteanu, reprezintă prima alcătuire a mea în cadrul genului, fapt petrecut acum cca un an.
L-am privit cu surprindere, dar cu dragul datorat oricărei producţii proprii.
Am continuat sa scriu (”sonete”) sporadic, alternat cu alte genuri şi urmărind desigur teoria literară a genului, însoţită de lecturi ale sonetelor scrise de contemporani, tocmai pentru a înţelege.
Cum spuneam, mă onorează faptul că v-aţi aplecat asupra lui şi reţin atât încurajarea, cât mai ales atenţionările.
Probabil că cele ce i-au urmat sau vor mai ieşi la iveală răspund/vor răspunde acestor deziderate şi tot cu bunăvoinţa dumneavoastră vor putea trece printr-o judecată obiectivă şi colegială.
Sunt rare situaţiile în care sinceritatea este considerată calea spre mai bine.
Eu o prefer şi mă bucur când mi se oferă.
Să ne citim sănătoşi!
Comentariu publicat de Adrian Munteanu pe Ianuarie 28, 2009 la 9:07am
Starea acestui sonet este una cu un prea pronuntat caracter intimist, preluat, vizibil, dintr-o perioada de inceput a romantismului romanesc. Se intareste aceasta constatare prin aparitia unui sir de formulari tocite deja prin indelunga folosinta, cum sunt " larga zare", "pasul molcom" sau " greaua zbuciumare". Sunteti un autor care are tehnica necesara desfasurarilor cuprinse in acest tip de exprimare poetica, dar dati-vă drumul, iesiti din corzile unor lecturi care s-au oprit, ideatic, in jurul anilor 900, spuneti ce spune omul contemporan, in formule apropiate lui. Incercati sa dovediti ca sonetul este valabil si in secolul XXI. Dar aceasta se demonstreaza nu numai scriindu-l, ci prin atentia acordata adaptarilor la cerinte poetice actuale.
Cu prietenie
Comentariu publicat de ovidiu oana pe Ianuarie 26, 2009 la 6:53pm
Ambele situaţii m-ar onora domnule Munteanu
Comentariu publicat de Adrian Munteanu pe Ianuarie 26, 2009 la 6:51pm
Ar trebui sa comentez sau sa reflectez ?
Comentariu publicat de ovidiu oana pe Ianuarie 26, 2009 la 4:34pm
I. (zădărnicie ...)
Din turnul meu de fildeş privesc spre larga zare,
Strivind cu pasul molcom tăcerea din odaie,
Doar jarul de la pipă şi-un muc de lumânare
Mai întregesc lumina şi frigul îl înmoaie.
Din mine ghemuită, se naşte întrebare,
Se-amestecă în aer, se risipeşte-n ploaie,
Se-ascunde-n întuneric, aşteaptă clipa-n care
Răspunsul ce-o ucide, ţâşni-va vâlvătaie.
Târziu, cetatea nopţii, cuprinsă de-mpăcare
Mă strânge-n aşternuturi sub zgomot de şiroaie,
Nelămurite gânduri şi greaua zbuciumare
Strivindu-le în palmă, le-aruncă-ntre gunoaie.

A meritat, crezi oare, această frământare,
Tutunul ars în pipă şi-un fir de lumânare?

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor