SE-AUD VOCILE TRECERII

 

Se-aud vocile deschizătorilor de drumuri

Care-au adormit pe braţele întunericului

Din ceruri picură pe ploape regrete de ieri

Soarele dimineţilor de vară zîmbea nestingherit

Mângâia feţele înseninate de aerul tinereţii

Iubirea şi cântecul străluceau ameţitor

Bijuterii şlefuite prin vreme de sinceritate

Se-aud vocile deschizătorilor de drumuri

Răsună din negura neuitării în patria tristeţii

Ca nişte buciume pe coamele trecerii

Luminile lor strălucesc în noaptea plecării

Fără întoarcere sunt zilele fericirii fugare

Urmele paşilor sărută cerul lor limpede

Peste care nu s-a aşternut cenuşa anilor

Nicio durere nu mai dăinuie în trupul sfârtecat

De prospeţimea amintirii înălţată pe umerii vieţii

Căderile în lacul plin de lacrimi  se sting în Apus

Printre trandafirii sălbatici regăsesc primii paşi

În leagănul copilăriei se-aşetern flori de salcâm

Frânte din pădurea de gânduri a libertăţii aparente

Mirajul iubirii înlănţuie fruntea bolnavă de riduri

Se-aud vocile deschizătorilor de drumuri

Blânde şi vehemente, dulci şi amare, iertătoare

Timbrul lor este ca gustul cireşelor din luna Mai

Ca parfumul merelor gutui în pragul coacerii

Brumele anilor s-au aşezat peste cărţile timpului

Părul castaniu albeşte biciuit de-o armată de secunde

Se-aud vocile care primenesc sufletul durerilor.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor