se cita pe sine la fiecare întâlnire: „niciodată n-am ştiut să închei un poem!”

                se cita pe sine la fiecare întâlnire: „niciodată n-am ştiut să închei un poem!”

                

                se cita pe sine la fiecare întâlnire: „niciodată n-am ştiut să închei un poem!”
                din motive absolut cunoscute / trebuie să scriu un poem
                greşit / asemeni unei fotografii mişcate / poate că am o şansă
                deschisă / am fixat deja deasupra biroului un poster.

                cu un actor mărunt / dar impresionant / care priveşte drumul
                şi îşi aprinde o ţigară lângă o maşină de colecţie
                din anii ’70 / (părea tuns cu o jumătate de an în urmă);

                poemul scris:
                …………. …………… / ………….
                ……………… / …… ………. / …………
                …….. ……. ….. …… ……………

                ……………… ………………..;
                ………………………….. ……………………….;

                …………… ………………. ……………….. ………..
                ……………… / ……………………………….. / ……………………..;

                …………………………………………………… / …………
                …………………. / ……………………………………………………
                ……….;

                cu alb / aşteptat si descris.

                poemul rescris:
                …………. …………… / ………….
                ……………… / …… nova / o statuie de marmură
                şi peste toate un roz închipuit de un alienat;

                ………………………. conversaţii
                ………………….. ooooohh!-uri;

                acum trebuie să-ţi muşti buza până la sânge
                aaaaahhh! / lasă unghiile să crească brusc / să se înfigă.

                …………………………………………………… / …………
                …………………. / ……………………………………………………
                ……….;

                …. alb / mult alb borgesian.

                       poemul:
                       într-adevăr deasupra / soarele
                       nu aşteaptă / în unele seri / corpul tău e alb şi rece
                       peste orizont ca şi pe pielea ta cresc personaje dansând;

                       te construiam din conversaţii
                       te recunoşteam din oftaturi;

                       în acest moment chiar simt un sărut de excursie
                       montană / să ne ascundem în grâu / să ne mângâiem.

                       îmbrăţişarea este numai pentru mine / doar eu
                       îţi ştiu trupul / doar eu îţi ştiu mirosul de încordare tânără;

                ….. ……. / ……………. ………………;

Vizualizări: 141

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Liviu Mataoanu pe Septembrie 27, 2014 la 2:24pm
Tocmai asta vroiam sa spun, doamna Monica Vizonie! Ca nu e deloc original cu acest element, sau maniera, sau forma de scriere. Ca este un reformator (in sens pur si direct, cam cum este Luther in Crestinism) da, cred. Un precursor al Avangardei, asemenea, cred. Original in modalitati de a impleti ideile, sensurile, conotatiile, desigur. Dar nu al formei grafice. Fiind o apropiere de imagine, forma aceasta a fost repede observata si folosita pe o scara neinchipuita cu ceva (sute de ani) mai inainte. Si asemeni lui - multi contemporani, pana la Gellu Naum, iubitul poet, cu al sau Nigredo, care este in opinia mea o revenire a Formei la aria/suprafata (geometrica as adauga) a strofei, cu un cu totul alt continut, si el in puritatea maxima, al semnului, al simbolului, cele mai apropiate de arhaic! Aproape cu sensul si semnificatia pierdute in atata vechime!
Comentariu publicat de Monica Vizonie pe Septembrie 26, 2014 la 12:46pm

Numele corect este Apollinaire, domnule Graunfels... Scuze pentru graba. Si nu a inventat el acest tip de scriere, este adevarat, domnule Mataoanu. Insa este o modalitate originala de expresie. O modalitate care mizeaza pe ludic. In orice caz, felicitari !

Comentariu publicat de Liviu Mataoanu pe Septembrie 25, 2014 la 10:07pm
Multumesc de observatii si atentie, insa nu este vorba nnici pe departe de Apollinaire. La e primá imaginea. Nu structura. Fotograma. Nu cotidianul & ... PersonAl nu cred ca el a inve tat acest tip de scriere din care sa rezulte imagini purtatoare de sens si continut folosind litera. Procedeul este muuuult mai vechi, iar Franta, care era atunci capitala incontestabila a culturii universale, cu bibliotecile intesate de incunabule, nu putea evita acest artificiu/gen/maniera de scriere.
Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Septembrie 25, 2014 la 5:47am

Numele exact este Apolinnaire care a inventat pictograma sau caligramele. Desene facute din cuvinte care formau mesajul. Ce vedem aici nu este o pictograma. 

Comentariu publicat de Monica Vizonie pe Septembrie 24, 2014 la 5:05pm

ei, acum si Appolinnaire incerca ceva asemanator cu ceva vreme in urma. Si tot in scopul de a adauga ceva originalitate... dar textul variaza usor si din punct de vedere calitativ, din pacate. Cu toate acestea, finalul este puternic. Un fel de a pastra ce e mai bun pentru final... Oricum, felicitari !

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Septembrie 24, 2014 la 3:37pm

nu cred ca experimentul vizual adauga ceva textului, ba chiar ma lasa nedumerit , cred ca moda "zgomotului de fond" a disparut de cand softurile de editare au devenit stabile si versatile. In schimb ideea recurentei nu e rea de loc. 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor