nu e nimeni

frica se îndreaptă către ieşire

acolo unde haosul e un panou zgâriat

acolo unde o mână de femeie ţine crucea în acvariu

în rest

oamenii la cravată stau

îşi muşcă din propria mână

nimeni nu poate jigni, nimeni nu poate ucide

cine nu respectă regula

se lasă rătăcit

în sine

e o călătorie lungă apoi

prin zăpadă

cu o sanie plină de ceasuri vechi

 

rinocerii ce se ascundeau în spatele retinei

acum acei rinoceri, vladimir, ies furioşi

la fiecare ticăit, un rinocer năvăleşte

nu te panica

mintea e încă a ta

oamenii nu sunt reali

 

amintirile dorm

liniştite

lângă copaci

fiecare amintire are copacul ei

durerile stau

nemişcate

degetele mele sunt peşti adormiţi

ridic toate fricile şi le sufoc

ele devin perle în jurul sticlei cu apă

mă retrag înspre melcul din umărul meu

cel care-mi urmăreşte întreaga viaţă

 

întind inima pe un arc şi o arunc spre cea mai îndepărtată

cochilie din lume

 

fricile, vladimir

sunt asemeni haitelor de lupi

fiecare ştie exact zona unde trebuie să-l lingă

pe celălalt membru

în semn de respect

fricile au ranguri

un pas greşit

dacă faci

vei fi sfâşiat fără milă

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mioara Băluţă pe Ianuarie 20, 2014 la 7:23pm

"nu te panica

mintea e încă a ta

oamenii nu sunt reali"

poezie pe sufletul meu, Raluca

multumesc

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor