Lungă și rea, dimineața  veghează

trei lumânări sufocate de astepare,

miroase a toamnă coaptă și

cafea amară

și strugurii au putrezit pe masă,

dar… ochii, ochii tăi

s-au luminat a noapte,

am să te închid într-o ciob de lumină,

să nu mai aud corbii…

în trupul tău,

bat clopote.

 

Oprește, mamă, morții !

i-auzi? prind rădăcini

sau… e doar vântul,

destramă urmele ce le-ai lăsat.

că să pot înverzi.

 

Desferecă, mamă, pământul!

să mă înveșmânți, să te înveșmânt

cu tot ce n-am trăit împreună.

fă, doar așa, să fiu asemeni ție,

când am să-mi dau colocviu

cu umbrele din spatele meu

Vizualizări: 22

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor